statia

Bărbatul (către Autor): Aşa nu se mai poate! Sunt familist convins! Dar tu, ai făcut din biografia mea o telenovelă! Peste tot, numai episoade cu încărcătură sexuală...
Femeia (patetică, spre Autor): Eram în drum spre mănăstire! Voiam să mă călugăresc! Tu însă m-ai acostat în staţia de metrou! M-ai smuls din braţele lui Dumnezeu şi m-ai condus la tine acasă! Aş fi putut ajunge o sfântă! Dar tu ai făcut din mine o târfă!
Autorul (râde, cu inflexiuni cabaline, scriind ultimele impresii): V-aţi răzvrăzit? Ha, ha, ha! A izbucnit revoluţia figurilor de ceară! Răscoala marionetelor de pripas...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jokerul (prin staţia de amplificare): În această seară veţi lua cu toţii parte la un experiment social. Cu ajutorul magiei benzinei şi a nitratului de amoniu, eu sunt gata să vă arunc pe toţi în aer până la cer. Dacă cineva încearcă să sară din feribot, veţi muri toţi. Fiecare dintre voi are o telecomandă... pentru a arunca celălalt feribot în aer. La miezul nopţii vă arunc pe toţi în aer. Dacă, totuşi, unul dintre voi va apăsa pe buton, atunci îi voi lăsa pe cei din acel feribot să trăiască. Aşadar, cine va muri: grupul celor mai căutaţi nemernici ai lui Harvey Dent sau cel al unor cetăţeni nevinovaţi? Alegerea vă aparţine... o, şi va trebui să vă hotărâţi repede, pentru că s-ar putea ca oamenii din celălalt feribot să nu fie atât de generoşi.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briony Tallis: N-am făcut niciodată acel drum la Balham. Aşadar am inventat, mi-am imaginat scena în care eu le mărturisesc totul. Şi, în realitate, nici nu ar fi fost posibil să se întâmple aşa... pentru că Robbie Turner a murit de septicemie la Bray Dunes pe întâi iunie 1940, ultima zi a retragerii trupelor... şi n-am avut niciodată ocazia să îndrept lucrurile cu sora mea Cecilia... pentru că a murit pe 15 octombrie 1940, fiind surprinsă de atacul cu bombă de la staţia de metrou Balham care a distrus conductele de apă şi de gaze. Aşa încât nici sora mea şi nici Robbie nu au putut fi niciodată împreună aşa cum şi-au dorit... şi cum ar fi meritat. Lucru pentru care... am simţit mereu că sunt vinovată. Dar ce fel de sentiment de speranţă sau de împlinire ar mai fi avut cititorul aflând acest final? Astfel că, în roman, am vrut să le dăruiesc atât lui Robbie, cât şi Ceciliei ceea ce au pierdut în timpul vieţii lor. Mi-ar plăcea să cred că nu este o dovadă de slăbiciune... sau un mod de a scăpa de vină... ci un ultim act de generozitate. Le-am redat fericirea.

replică din filmul artistic Ispăşire, scenariu de Christopher Hampton, după Ian McEwan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!