starui

Viaţa ne-a putut despărţi, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

A greşi este omeneşte, a stărui în greşeală este diavolesc.

citat celebru din Seneca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ar fi adevărat, cum spun unii, că educaţia nu-i dă omului o altă inimă, nici o altă fire, că nu schimbă nimic în adâncul lui şi nu atinge decât aparenţele, stărui să spun că nici aşa nu este zadarnică.

La Bruyere în Caracterele, XII, Despre judecăţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e orânduită ciudat: dacă stărui prea mult asupra lui, un lucru vesel se preface numaidecât într-unul trist, şi atunci cine ştie ce-ţi mai trece prin cap. S-ar putea întâmpla să începi chiar să cugeţi: mai dă-le-ncolo!

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oroşani din starea de jos, neguţători şi meseriaşi să trag ca de un fermec la clasul nobilităţii; care-i scăpând din mână talenturile ce le-ar fi putut învăţa, ca să le întrebuinţeze cu folos în Patria lor, rămân în ticăloşie, neavând mijloace cu ce să-şi câştige agonisita din toate zilele. Şi pentru aceasta meşteşugurile fiind mai nebăgate în seamă, nici o dăzvoltare nu vor putea lua, precât duhul norodului va stărui într-această rătăcire.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magdalenei

O, Magdaleno, arată-te, chipu-ţi-arată,
chipul ce-aidoma e cu-o roză-nvoalată.
Părul de aur ţi-arată, părul subţire,
ochii ca stele ce trec în uşoară clipire,
dulcea ta gură, ca trandafirul, mi-arată,
perlele mici, sânul tău gingaş, de fată.
Mâna de alabastru în care palpită
inima mea! O, tâmpă visare, smintită!
Ce mai râvnesc, nefericitul? Ce stărui?
Doar te privesc, vlaga se duce, mă nărui,
nu pot vorbi, flăcări ascuns săgetează,
capul îmi vâjâie, beznă pe ochi mi se-aşează.

poezie de Jan Kochanowski din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Myrto

În gând îmi stărui, Myrto, divină vrăjitoare
Şi tu, oraş al mării, cu focuri mii arzând,
Revăd raza-aurorei pe fruntea ta jucând
Şi aurul din păru-ţi cum prin ciorchini apare.

Din cupa ta sorbit-am beţii ameţitoare,
Din licărul de-o clipă al ochilor râzând,
Atunci spre Iacchus zeul cătam, rugi înălţând,
Căci Muza mă scăldase într-al Eladei soare.

Acum ştiu de ce iarăşi vulcanul s-a aprins:
Cu pasul tău, o, Myrto, pe-acolo ai trecut,
Şi dintr-o dată cerul fu cu cenuşă nins.

De când nomadul duce ţi-a frânt zeii de lut,
Sub laurul - cunună pe-a lui Virgiliu liră -
Hortensia cea pală şi mirtul se uniră.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Trag plapuma ruşinii pe corpul meu bronzat:
O, cum mai latră gerul, trezind întregul stat.
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte
Nu cred să te iubească de astăzi înainte
Aşa altcineva.

Ci visele ca mrejele, ca un desiş ghimpos...
Trag plapuma,
trag pielea dezvelindu-mă până la os,
De parcă-ar stărui cerul
în carnea-mi să se împlânte,
Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte.

Ci alt vis mă trezeşte, mă lasă pălmuită,
Şi ca nicicând bogată, şi ca nicicând iubită...
Eu dintr-un vis în altul aş trece nopţi întregi
Când ochii tăi senini – ascultătorii regi,
Mi-s pază lângă buze, şi-mi însoţesc silaba...
Ca fiarele nicicând să-şi vâre-n cântec laba.

poezie de Renata Verejanu din Ofranda omeniei (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare anevoinţă se dezlipi calul de stăpânul său. Umblă ce umblă şi se întoarse numaidecât. El vânturase văzduhul şi cutreierase pământul până nu apucase să i se urască băiatului; şi întorcându-se spuse băiatului că i-a găsit un loc unde să se bage argat. Îl şi învăţă ce să facă şi cum să dreagă ca să argăţească cu folos. Încălecă băiatul calul, când auzi că are să-şi găsească unde să se căpătuiască, şi porni ca vântul, precum şi venise. Ajungând la nişte zâne, făcu precum îl învăţase calul. Cele trei zâne, căci trei erau ele, se cam codeau să-l priimească; iară daca stărui, se rugă şi se făgădui că o să fie harnic şi credincios, ele îl priimiră. Aşezându-se el acolo la zâne, băiatul se puse cu toată inima pe muncă şi, când era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, îşi chema calul şi îi da ajutor.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru muzică

Nu pot să-ţi spun numele: prea e legat
De chinuri, şi sună profund vinovat.
Doar lacrima de pe obraz e în stare
Să spună ce gânduri mă-ncearcă, amare.

Prea scurte-au fost orele dragostei noastre,
Prea lungi ca în suflete pacea s-adaste!
Din lanţ ne tot zmulgem, mereu ne căim,
Mereu despărţindu-ne, iar ne unim.

A mea fie vina, a ta fericirea!
Mă iartă, iubito, şi uită-ţi iubirea,
Dar inima mea, ţi-e dată pe veci,
Doar tu o poţi frânge, din preajmă-mi de pleci.

Smerit lângă tine-acest suflet al meu
(Cu cei trufaşi, aspru), m-apasă azi, greu:
Cu tine alături, chiar clipa fugară
Mai dulce ne-ar fi decât orice comoară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!