stăpân

Rob al iubirii, deci stăpân

Stăpâna mea, te rog să-mi porunceşti
Să înfloresc şi să mă pedepseşti
În floarea vieţii veşnic să rămân,
Îndrăgostit de tine, deci stăpân!

poezie de Marius Robu (2 aprilie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti?

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
mă iartă dacă îţi greşesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu eşti!

Nu te-nţeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poţi s-o dai
eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
dar nu eşti singur pe påmânt!

Când îţi vorbes nu vrei s-asculţi,
cuvintele mi le opreşti
te ştii de domn, dar eşti şi sclav
iubirii ce o porti şi-o dai!

Când îmi săruţi privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de recurs

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.

Îl cheamă, după ţara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareşal Român.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Universală a Iubirii

Dumnezeu este român
altfel nu ne-am înţelege
cel mai tandru e stăpân
şi iubirea cred că-i lege

Altfel nu ne-am înţelege
şi din nou l-am răstigni
însă ni l-am făcut rege
prieteni din prima zi

Haideţi toţi să ne iubim
cel mai tandru e stăpân
nici ridicol nici sublim
Dumnezeu este român

Cine vrea să ne-nţeleagă
să iubească lumea-ntreagă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinda

Ghindă din stejar bătrân
Cum rămâi fără stăpân?
Fie ziua cât de mare
El citeşte, ori le doarme.

Iar tu fiinţă mititică
În ochii lui pari o furnică
Eşti micuţă dragă fată
Şi te zbaţi prin colb şi zloată.

Uneori intră la gânduri
Că ai să-i decorezi livada
Cu fraţi mulţi şi cu copile
De nu-i mai cunoşti ograda.

Însă tu an după an
Putrezeşti pe jos în van
Stăpânul mereu pregetă
Tot cobind a secetă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i da poetului crezare...

Nu-i da poetului crezare,
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Şi mai cumplit ca de vâlvoare
Păzeşte-te de focul lui!

În darn cu inima plăpândă
Simţirea cerci să i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaş văl n-ai să ascunzi.

Poetul e stăpân pe toate
Şi nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsă poate
Să-ţi ardă pletele cu jar.

În lume mulţi i se închină
Sau îl defaimă duşmănos:
El intră-n inimi ca albina,
Nu ca un şarpe veninos.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-şi arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!

Preţuind a sa avere,
Pomul ţine la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Şi dăruieşte oricui!

Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Îşi apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!

Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân...

Stăpân eram pe trei hectare
De timp liber cuvenit...
Ce-a zburat de sub picioare
În clipita aceia în care
Vestea rea a survenit
Şi mă întreb iar de ce oare
Doamne n-Ai intervenit...

Mă linişteşte o cântare
Şi-un Chip se dăltuie în minte,
Un Chip zdrobit de apăsare,
Ce-mi spune tot, fără cuvinte...
E-o dragoste nespus de mare
Cu forma voii Sale sfinte
Încoronând orice încercare...

Privirea Ta e veşnic trează,
Slăvit să fii în veci Părinte!
Şi mâna Ta în veci lucrează
În scopuri nepătruns de sfinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân

Stăpân al veşnicului mâine
Şi al trăindului prezent,
Prohod de vise şi de lacrimi,
Etern în sine penitent,

Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
În faţa sfântului altar,
Să mă-nfrăţesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.

Să-mi fie braţele, pe ceruri,
Un candelabru. Lanuri coapte
Să-mi încolţească în privire.
Şi noaptea care mă desparte

De simplul şi divinul cântec,
De lumi uitate,-mpărăteşti,
Să se topească-n pacea lumii,
Sub dezmierdări dumnezeieşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram stăpân pe osie

Te-am căutat în liliac, petală
Cu patru amiezi rotunjite, să-mi poarte
Rămăşagul pe umerii nopţii. Acolo
mă întâlneam cu linia norocului,
peste ceasul întors la ultima dorinţă.

Te-am căutat în lacrimi sărate
peste geana mătăsoasă, de-o vârstă
cu închipuirea din mine, desfrânată
de garoafele albe ale semnelor
caligrafiate de spuza parcelor

Eram stăpân pe osie, dar noroiul
aparţinea oiştei carului mare
şi atunci am îngenuncheat cerul
meu din apele candorii de-am rămas
de-o vârstă cu gorunul, înfipt
în plăcerile vechi, dar nesătul...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!