spiritism

De iarnă

cum ninge repede apoi încet
şi nu ştii cât timp mai trebuie de acum
e la ferestră alb
o fată cu şal negru în cerdacul nins
dar prin copaci largi înserează
într-un departe nins era tot aşa
în adevăr
şi înnoptate zăngăniri
apoi va avea loc un bal
sau o serbare de spiritism
atâtea sunt de făcut
când tu apari numai ca amintire
cun ninge repede, repede

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumirea răposatului

Cum existenţa cea umană
E scurtă, dus eşti într-o zi
Şi-"acolo", spre-a nu flămânzi,
Se apelează la pomană

Astfel lui Gogu-a sa vădană,
Un praznic mare îi tocmi,
C-a fost avut, avea moşii...
Plecând, el îi lăsase-o rană

Şi soaţa, poate, din snobism,
Îl consultă prin spiritism
Iar Gogu supărat, din rai,
Îi reproşă pe-un ton patetic:
De ce colivă dulce-mi dai,
Nu ştii că fost-am diabetic?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritism

... insinuat, fără vreun expeditor palpabil şi fără vreun traseu anume
şi totodată, dintr-o dată, nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume,
brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult detaliu, după lungi, profunde explicaţii
şi pur empiric, părut fără noimă, rupe film, totul se prăvale în aberaţii...
doar firul de păianjen, nevăzut, lipeşte-n funie şi creier minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgărele fără adresă, sau nu, e lecuire, un anticorp
să împiedice o geometrică multiplicare de rău antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scânteie oarbă, o întâmplare din întâmplător destin, ce mâna dă thrillerul amabil
şi întâlneşte apoi un bine, atâta de nebănuit şi din cu totul alte şi alte sfere,
uitate, sau doar în imuabil părăsite, până la propria pieire, dorită ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodată, s-a verificat, nu-i rezervată, nu a fost prevăzută-n portbagaj,
sau locu-i lipsă, aşa cum şi-umbra-n plină zi e, cea de schimbă sens... de o secundă-i gaj,
de unde vine tot, că nu-i cum după o noapte, un sfetnic bun, este instantanee
ca o răscoală ce se iscă, la început dintr-o prostie, tot aşa cum curcubee
nasc culori din transparent şi le duc arc la cer, ca apoi să le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsă-n tonuri, rânduite dintr-un haos, fără loc a şti, mereu un altul şi altul... spiritism...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coagulare

Se curge roşul limpede de lacrimi
Din ochiuri înţepate-n căi spre vise
Pe-artere cu plecări şi-ntoarceri nepermise
Pe vene ce se strâng de-albastru-n şir de patimi.

E sângerie ruta de scurgerile prelinse
Ce-mprăştie dorinţi scăpate de control,
Slăbind încet suvoi ce nu-şi mai joacă rol...
Laşi toţi îşi pierd în van ambiţiile pretinse.

Arm "a K, m" ult, atât de mult sperată,
De-a fi unealta vieţii, ca şi-alte vitamine
Şi hoardele măreţe, cum trombocite-n vine
Şi tot n-adună flux, n-opreşte plaga, spartă!...

E-un straniu holocaust filia-n venisecţii
Cu promotori rapaci, avizi de vampirism
Tăindu-ne-ntre noi, pierduţi în spiritism
În perpetuu genocid... Dracu-la, ne-a dat lecţii!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste versuri

îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aş putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnaţi
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoşi
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în duşmanul
de-o viaţă anterioară aflat
după şedinţele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopţii şoptesc
altă dramă cu final horror
un cuţit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetăţean cu diplomat
care-şi ţinea inima la locul ei
nehotărât să moară pe stradă
sau în drum spre spital

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!