Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

solitudine

Poezii despre solitudine

Rezultate pentru solitudine în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:

Solitudine

A zilei pleoapa-ncet se lasa
Si noaptea e la inceput,
Aprind luminile in casa,
In suflet totul e tacut.

Tacere e in jurul meu,
Nici o fiinta pe aproape,
Doar Bunul Dumnezeu si eu,
Si amintiri... nenumarate.

O mare de singuratate,
Sau solitudine, ce-o fi?
Eu sunt aici, ei sunt departe
In orice timp, in orice zi.

E dorul meu sfasietor,
Pasesc spre MAINE cu sfiala,
Se-aprinde-un gand ratacitor
Si alte mii, vin in navala.

poezie de (1 august 2010)
Adăugat de Iulia ComaniciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Solitudine

Solitudine

Pe nimeni nu aștept
Nu vreau nimic
Deși la mine
Ușa sufletului
E mereu deschisă
Solitar si răvășit
Salut.., dar
Nu aud nici un răspuns
Și măna îmbrățișării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieții
Și a eului ascuns
Reazăm de mesteacăn
Umărul ușor, ușor...
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarță.

[...] Citește tot

poezie de din Știri online bt, rubrica,, versuri din stradă,, (6 iunie 2020)
Adăugat de Silvia MihalachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Solitudine

lumina mă împinge pe scară
din întuneric
gata să ațipeasc
merg cu dimineața-n spinare

soarele dă semne de bucurie
pe drumul cu sângele-n mișcare
spre orașul făgăduit
de ploi
numai ție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Solitudine

lumina mă împinge pe scară
din întuneric
gata să ațipeasc
merg cu dimineața-n spinare

soarele dă semne de bucurie
pe drumul cu sângele-n mișcare
spre orașul făgăduit
de ploi
numai ție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vintilă Nicu

Solitudine

O insulă stearpă
în mijlocul mării
în jurul căreia
zboară pescărușii
clătinându-se
ca niște gânduri
în văzduh
căutând un loc
de așezare și odihnă.
Această insulă
sunt eu.
Ce va fi
când pescărușii
vor înceta
să se rotească
în jurul ființei
mele pustii?

poezie de (2009)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Da

am auzit
luna plângând
uitase să-și despletească părul
în fața nopții trecute
lumina-i palidă
și dezolanta-i căldură
păreau
că aparțin altei lumi
picior de om nu ar fi călcat acel tărâm
aproape că nici mie
nu-mi mai miroase a toamnă
ultimu-i parfum
mă aruncă
în somnul adânc
mă poartă
în punctul cel mai îndepărtat de omenire
solitudine extremă
aerul îl văd mai limpede
dar nu plâng

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri sensibile

Ești atât de frumoasă
încât nici o floare-a pământului
nu-ți poate sta alături
în visele mele.

Tu să privești doar încă o data
în certa mea solitudine
să vezi cum fără tăgadă
cerul de pământ
se desprinde
în noțiuni cardinale -

Ultimele tale cuvinte
nu mă vor ajunge însă nicicând -
numai tremurul frunzelor
va rămâne veșnic,
un martor ne-nduplecat
pentru acele amintiri vulnerabile.

Și numai când înfloresc negurile

[...] Citește tot

poezie clasică de din Atlantida (1987)
Adăugat de B. VladislavaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Bătrânul

Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise și-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
și răspunsuri clare și lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ți mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuți ale tinereții
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Știe prea multe ca să mai spună
se odihnește cu pauze scurte
continuă obosit și îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primește
pe toți în inima sa
ca pe niște copii
fără vârstă.

poezie de (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Sacrificiu și iubire

Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se așterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.

Prea multă solitudine aține
Nevoia de-mbrățișare dentibus,
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.

Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecțiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.

Prea multă liniște mușcă din carne...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Apoi se făcuse liniște

oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu știu câte
definiții ale sensului
ale absurdității

începuseră cu sfârșitul
tot continuaseră...

întorseseră pe față și pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul

dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumusețe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alții

[...] Citește tot

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook