solemnitate

Venea de undeva, mortuar, parfumul crinilor, dând întunericului o solemnitate de catafalc astral.

Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindeni omul a căutat poezia infinitului, înfricoşătoarea solemnitate a tăcerii; pretutindeni a vrut să se aşeze cât mai aproape de Dumnezeu; l-a căutat pe culmi, în adâncul genunilor, la ţărmul mărilor, şi pretutindeni l-a găsit.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Ducesa de Langeais
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sălile lor imense, înghesuiţi în colţuri, ei discutau desigur pentru ultima oară, discutau cum ştiau ei, pe tăcute, sau intonând cu solemnitate imnul lor melodios, imnul singurei zeiţe, Imnul Ştiinţei.

Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Spus-am stelelor:,, Sînteţi frumoase
şi vă stă bine aşa.
E o floare scumpă liniştea,
sînteţi foarte, foarte frumoase.

Ascultaţi-mi rugăciunile,
voi, îngheţatelor în brumosul halo!
Dar tremurătoare vi-s buzele
şi lacrima, lacrima, o!

Miluiţi cu zâmbetul vostru
pe cel nepoftit la solemnitate,
dăruiţi-mi liniştea voastră,
aulice stele, misterioase armate"...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să inaugurezi printr-o solemnitate o stare ce trebuie să dureze mai mult timp, ba chiar să devină o profesie ori un mod de a trăi. Să se sărbătorească numai ce s-a încheiat cu bine; toate ceremoniile făcute la început istovesc vioiciunea şi puterea, care dau naştere elanului şi sprijină un efort ce trebuie continuat. Dintre solemnităţi, ceremonia căsătoriei este cea mai nepotrivită, căci aceasta se cade, mai mult decât oricare, să se petreacă în linişte, umilinţă şi nădejde.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele

Iepurele care şi-a inventat acel ţipăt
ca să stârnească mila vânătorului -
dar nici vânătorul, nici câinele lui
n-au renunţat vreodată să-i înşface
trupul, ca pe o mănuşă de blană,
caldă încă de purtare -

iepurele care n-a inventat nimic decât un ţipăt
mai puternic decât alcătuirea lui,
ca să-şi facă intrarea în moarte,
iepurele care nu are altă imagine
despre solemnitate, decât sfâşietorul,
ridicolul ţipăt al lui...

poezie de Nina Cassian din Suave (1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezintoxicarea de sfinte este lucrul cel mai greu, deoarece, refuzând toate vacuităţile existenţei lor, nu ne putem sustrage farmecului lor divin. Şi dac-am reuşi să trecem şi peste acesta, mai rămâne şi atunci un farmec echivoc, de care nu ne putem dispensa fără să deviem de la pendulaţiile vieţii noastre. Este în candoarea sfintelor o solemnitate care te îmbie să-ţi răcoreşti inima în potire, iar zâmbetul lor este învăluit în parfumuri ce ne amintesc de culori întrezărite în alte vieţi.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O eroare tipografică s-a strecurat într-o zi într-o publicaţie social-democratică. În reportajul cu privire la o anumită solemnitate, se putea citi: "Am remarcat, printre cei prezenţi, pe Alteţa sa, Kornprizul" (în loc de Kronprinz, prinţul moştenitor). A doua zi, ziarul a încercat să dea o rectificare; scuzându-se pentru eroarea sa, scria: "fireşte, am voit să spunem Knorprinz" (de asemenea, în loc de Kronprinz). Vorbim, în aceste cazuri, de un geniu rău care trage sforile greşelilor de tipar, de spiriduşul din caseta tipografică, expresii care depăşesc semnificaţia unei simple teorii psihofiziologice a erorilor de tipar.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasăzică, spunea Papa Leon, ridicând ca la o solemnitate arătătorul descărnat, cu pielea rebegită, cumpărase Şalăul o vacă. La masă, tăbărau pe strachina cu lapte zece guri şi cu Şalăul unşpe. "Ce e astăzi la meniu?" întreba Şalăul fălos. "Lapte", striga hoarda de căpcăuni. "Pe el, teteo!" asmuţea Şalăul – şi-ncepeau liorpăiala. Mamămamă, cum mai cărau puradeii! Te lăsau milog, nu altceva. Cinci îndesau lingura, cinci o scoteau şi din două hăpăieli sleiau strachina. Şalăul, scos din font, făcea zâmbre, înghiţea în sec, se uscase ca o jumară. Dacă vede că n-are porţie şi n-are, într-o zi ia cuţitul şi se apucă de ciopleşte marginile lingurilor până le face netede. A lăsat-o-ntreagă numai pe-a lui. La masă, ăia zece, rău la el: "Ne-ai tăiat leafa, baroane? Vei să ne bagi în boală câinească? Tai-o şi pe-a ta."

Fânuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasăzică, spunea Papa Leon, ridicând ca la o solemnitate arătătorul descărnat, cu pielea rebegită, cumpărase Şalăul o vacă. La masă, tăbărau pe strachina cu lapte zece guri şi cu Şalăul unşpe. "Ce e astăzi la meniu?" întreba Şalăul fălos. "Lapte", striga hoarda de căpcăuni. "Pe el, teteo!" asmuţea Şalăul – şi-ncepeau liorpăiala. Mamămamă, cum mai cărau puradeii! Te lăsau milog, nu altceva. Cinci îndesau lingura, cinci o scoteau şi din două hăpăieli sleiau strachina. Şalăul, scos din font, făcea zâmbre, înghiţea în sec, se uscase ca o jumară. Dacă vede că n-are porţie şi n-are, într-o zi ia cuţitul şi se apucă de ciopleşte marginile lingurilor până le face netede. A lăsat-o-ntreagă numai pe-a lui. La masă, ăia zece, rău la el: "Ne-ai tăiat leafa, baroane? Vei să ne bagi în boală câinească? Tai-o şi pe-a ta..."

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!