sitona ursus

Ursus şi Homo erau legaţi printr-o strânsă prietenie. Ursus era om, Homo era lup. Însoţirea aceasta dintre om şi lup îşi câştiga traiul prin bâlciuri, din hramurile parohiilor şi din nevoia oamenilor de pretutindeni de a asculta baliverne şi a cumpăra leacurile şarlatanilor.

Victor Hugo în Omul care râde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursus avea vreo cincizeci-şaizeci de ani şi părul sur. Homo avea părul negru şi era un lup lung de un metru şi jumătate, foarte puternic, cu privirea piezişă. Uneori, seara, din prietenie, Ursus îl lăsa să rătăcească liber prin preajma locuinţei lor; lupul nu-i înşela niciodată încrederea, iar în societate se purta cu discreţia unui căţeluş.

Victor Hugo în Omul care râde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursus avea o retortă şi un vas de alchimist. Vindea leacuri universale. La nevoie, compunea comedioare, pe care tot el le juca, lucru care-l ajuta să-şi vindă leacurile. Neiubitor de oameni şi totodată vorbăreţ, o scotea la capăt vorbind de unul singur. Din stradă, îl auzeai vorbind în baracă. Tecătorii spuneau: "E idiot". Din fericire, Ursus nu călcase niciodată prin Ţările de Jos. Acolo, fără îndoială că l-ar fi cântărit, ca să afle dacă avea greutatea normală peste care sau sub care un om e socotit vrăjitor. Fiind prea sărac şi prea aspru din fire şi făcând cunoştinţă cu Homo într-o pădure, deprinsese gustul vieţii rătăcitoare. Luase lupul şi pornise cu el pe drumuri.

Victor Hugo în Omul care râde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursus locuia într-o baracă amărâtă pe roate, pe care Homo, un animal îndeajuns de civilizat, o trăgea după el ziua şi o păzea noaptea. Lupul fusese dresat să facă divergenţe giumbuşlucuri, care aduceau mulţi bani. "Fii atent mai ales să nu degenerezi în om" îi spunea prietenul său.

Victor Hugo în Omul care râde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul nu muşca niciodată, iar omul nu muşca decât uneori. Ursus era mizantrop şi ca să-şi dovedească şi mai mult această ură faţă de oameni, se făcuse măscărici de bâlci. Era ventriloc şi putea vorbi fără să-şi mişte buzele. Reproducea la perfecţie accentul şi pronunţia oricui; imita atât de bine glasurile, încât ai fi putut jura că vorbeau chiar cei cu pricina. Scotea sunetele mai multor soiuri de păsări, călătoare ca şi el; iar uneori te făcea să auzi fie zarva unei pieţe pline, fie sunetul unei păşuni unde mugeau vitele. Era ager la minte, curios şi înclinat spre fenomenele neobişnuite, pe care le atribuim basmelor. Se intitula "negustor de superstiţii".

Victor Hugo în Omul care râde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!