seninatate

* * *

animalul nocturn e pe moarte
zorii pun la geam un cearşaf alb
e seninătate e triumful tuturor puterilor
azi noapte învinsul şi-a băut sângele
ca pe o cerneală violetă
şi am redevenit zorele

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să...

Cumplită dragoste! – a mea spre tine,
A noastră către Timpul tuturor...
Să ne ferim acum de Viitor,
Să spargem clipa-n scânteieri puţine
Şi să durăm în Azi, cât se mai poate! –
Etern fatidic de seninătate.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub talpa cerului...

Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălţându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul şi toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

învelit în mirosul mării
cu valurile în urechi
ca o melodie pe repeat
simţi exaltarea clişeurilor
inspiri o seninătate stupidă
şi nici măcar nu-ţi pasă
tu simţi frumosul
într-un sens ce nu are
de-a face cu înfăţişarea
te scaldă o lume vie
iar marea îţi şopteşte
cea mai adâncă
declaraţie de dragoste

într-o lumină de început
exişti şi te laşi populat.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneţ şi diafan
esenţ-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
şi steaua cu noroc a Ţării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veşnicie?!!

poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea - nevoia de timp pur

! moartea, în cvasi identitatea ei orizontală,
însufleţită de patimile noastre,
curge sprinţară,
în deplină autoritate,
cu noi cu tot,
în adâncimea ei primară,
în vidul abstract al spiritului –
cu o implacabilă seninătate...!

! moartea – nevoia de timp pur,
curăţit de mijloacele vieţii,
în tandru azur!

! oameni buni, savuraţi în amurg
zorile dimineţii,
din străvechiul vost' burg!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afrodita

În hău de mări, bătute de furtună,
La pieptul spumegatului talaz,
Prinzându-i gingaş, braţul de grumaz
Dormea seninul ca un fulg de lună.

Seninătate, zbucium, împreună,
Uniţi de sorţi pe-al apelor podghiaz,
Născură, robi aceluiaşi extaz,
Nemărginirea, floare de genună.

Şi haosul gemu de fremătare,
Când cea dintâi semeaţă-ntruchipare,
Vis cald! Femeia, amforă de slavă,

Zbucni legănătoare şi suavă,
Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,
Din zvârcolirea undelor rebele.

sonet de Artur Enăşescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te venerez

Am ştiut cine eşti
În vis te -ai arătat
Ştiut ce gândeşti
Eu te-am căutat

Porumbelul păcii
Pe cer ai înălţat
Din aripa dreptăţii
Iubire tu mi-ai dat

Ieri te-am preţuit
Acum eşti putere
Astăzi sunt răsărit
Suflet fară durere

Porumbel voiajor
Călător prin timp
Porţi aripi de dor
Cu zeii din Olimp

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţii lirice

trăiesc într-o caldă comuniune universală
cu luceferii poeţi preafericiţi cu versul
e un haos plăcut ca starea muzicală
care-i zămisleşte întristării reversul.

simt fericirea sacră sub cerul de vară
cu stele pe tâmple noaptea e sublimă
revelaţii mistice mă împresoară
mă conversez cu prieteni virtuali demni de stimă.

trăiesc experienţe pure de unicitate
mă simt perfect cu zeci de inspiraţii
dezvolt iubirea ce-mi oferă puritate
cu intensităţi fenomenale zbor prin spaţii.

înălţări pe spirale mi-aduc seninătate
destinului boem pătruns de tandre vibraţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!