secundar

Teatru nocturn

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar
pe strada veseliei la numărul patru
scriu un scenariu sub bătrân lampadar.

se-aprind luminile în vechiul castru
rugăciunile se rostuiesc pe sărindar
viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

e linişte în orizontul meu albastru
trăiesc iubirea ca pe-un sublim dar
noaptea târziu mă mângâie un astru
colorând în roz file din calendar.

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul – poem diamant

Orar,
minutar şi
secundar – limbile sale
indică neîncetat toate orele
minutele şi secundele unei zile
în rutină repetând totul
zi de zi
el face
tic-tac.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazie

străbat pasajul de nord
distanţele sunt mai scurte
pe sub pământ

în plan secundar
deschid jurnalul zilei
la pagina 35 zgârii
hieroglife

o fugă nebună
câteva nedumeriri
o invazie de pisici
siberiene

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra toamnă şi bătrânul domn

Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.

Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.

Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Şi le uită gustul iute.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!

Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!
Cunosc deopotrivă spinii
Morţii şi broaştele, şi oamenii –

Conţii şi muştele-n faţa legii
Naturale au aceleaşi privilegii.

Te crezi supraunitar?
Comparat cu tine, un ţânţar
Nu are sub soare un rol secundar.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru acrişor

nu toţi poeţii au cap (au un dar)
şi nu
toate poetele au picioare! -
altfel
acest cefalopod bricolat, legendar
ar
sta pe umeraşele noastre
ca
o cârpă cu multe pretenţii (?!)
ar
îmbrăca iluzoriu tot albul tot albul
în fu
muri de negru puţin acrişor
ar
bate poezie cu zahăr (are-acest dar)
în
tr-un castron secundar!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

KGB

Cînd stresul este mare
Apare şi moartea KGB-istă-n zare,
Culegi dosare după dosare
Convoiele de KGB-işti în gară
Speră că este timpul
Puterii demonilor ascunşi
În straturi pline de tristeţe.
Părtaşi la supărări secunde,
Stresaţi de tainele ruseşti
Pornesc războiul secundar
Măcelărind terestru
Pe oamenii scăldaţi în var
Păstraţi într-o cutie de melasă.
Sa se trimită-n iad
Cu stresul, minciuna şi trădarea
Vestesc cum moartea stă pe ei
Somind procedura corectă
A celor ce sunt venin
Şi plimbă plicuri şi vorbe
Pe la ghişee KGB-iste!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucătorul de tenis în momentul...

Jucătorul de tenis în momentul
în care, cu mare măiestrie, lansează mingea
e posedat de-întreaga inocenţă-a unui animal;
filozoful în momentul în care surprinde-un adevăr nou
este-o bestie perfectă.
Anatole France susţinea
că religia este-un produs secundar
al unui anumit organ din corpul fiinţei omeneşti,
necunoscut deocamdată, de-aceea
se poate de-asemenea spune
că chiar în acel moment în care organul respectiv
e pus la treabă,
atât de eliberat de răutate un credincios devine
încât cineva l-ar putea considera o legumă. Ah,
suflete! Oh, gândire! O, Marx, Oh, Feuerbach!

poezie de César Vallejo, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet susurat...

Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic – murmur tremurat,
Şi-ntr-un ritm tremolo, trupu-ţi parfumat
Îmi părea, Simmone, că şi el plânge...

Lacrimile-ţi verzi, eu, tainic, ţi le-aş strânge,
Simm, în versu-mi clar şi dulce-nsingurat,
Şi,-apoi, le-aş prelinge-n şoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aş prelinge, cristic... susurat.

Plânsu-ţi diafan şi stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu şi-amar
Mă îndeamnă să-ţi salut, solemn, eroismul,

Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea, ca un păcat...

Toamna asta nu-i de mine, o alung şi de ruşine mor poemele pe rând,
Şchiopătează biata rimă, într-un act de pantomimă, peste versuri lăcrimând.
Invoc muza să apară, prea curând se face seară şi nici stele nu răsar,
Drumu-i troienit de frunze, mor cuvintele pe buze, pe un vârf de secundar.
Înspre mare pleacă luna, să se-nece ca nebuna în tăcerea unui val,
Valul fuge de păcate şi duce luna în spate, în genunchi până la mal.
Pescăruşii dau năvală peste luna-n pielea goală, s-o trezească cu-n sărut,
Chiar de vântul îi opreşte şi îi strânge ca în cleşte, nu e vreme de pierdut.
Şi de n-ar bura întruna şi de n-ar striga furtuna, ca un miel înjunghiat,
Nu m-aş lepăda de tine, ca de pofte clandestine, toamna mea, ca un păcat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!