scenariu

fiecare scenariu
de supravieţuire
o dramă în care
întotdeauna mor ceilalţi

catren de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi e un scenariu de vise

De când te-am întâlnit femeie,
inima mea e ocuptă cu dragoste
şi aşteptările se înmulţesc mereu
ca ierburile primăvara.

Fiecare zi e un scenariu de vise
pe care le rup din gânduri şi le contest
cu fiecare clipă care-mi încearcă instinctul
ori fug de culorile alb negru.

Ceva minunat mă ispiteşte prin trup
de pornesc să ajung la negrăitele cuvinte,
să-mi creeze starea de cântec şi dans
în care formele-i desenează mişcarea.

Nu ştiu ce s-ar întâmpla fără tine iubito,
tu eşti lumina prin care păşesc
spre orizontul care merge odată cu noi,
dar nu ne grăbim, vrem mai întâi să trăim
întreaga poveste.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet ipocrit

de astăzi
zâmbetul nu mai funcţionează...
ceva
s-a stricat;
se-ntâmplă...
artificiale,
schimonosite gesturi,
contururi ipocrite,
scenariu,
viaţă-minciună...
ce funcţionează?
zâmbesc
schimonosit,
aiurea...
nimic nu funcţionează.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fişier

Dacă dispui
de un fişier adecvat
poţi să scrii poeme
cât cuprinde perpetuu
un scenariu elocvent
câtă ipocrizie acum
mai poate să fie
produsă indusă
şi juxtapusă ades
pe false interese
în defavoarea omului.

poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

ieşit dintre mistere,
pas de înmormântare şi dispreţ,
jucat la scenă mare,
efort actoricesc,
o grabă milenară de avizi,
cercuri pline de mojici,
nu vă împiedicaţi de ei,
săriţi peste praf şi mocirlă,
de-ar fi să sar peste cuvinte,
aş nimeri într-un haos de epitete,
un ritm infernal de inspiraţie,
scriu un scenariu de film
pentru un poet rebel,
un nemuritor în costum.

poezie de Diana Todea
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia

la televizor e poziţia
copilului. nu mă uit: l-am mai văzut în reclame.
probabil maică-sa doarme. ca mine
cu capul pe tastatură: probabil
ne-am îmbătat din aceeaşi sursă.
impură
privirea mea caută musculiţe tâmpite-n ecran
zburând periculos de aproape
de trupul abandonat social - dincolo de scenariu -
al femeii distruse. de
atâtea ecranizări premiate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pahar sau o fată

Ziua era noapte

Ca la orice sfârşit de scenariu

A duce un pahar sau o fată la gură

De acum încolo nimeni
nu va mai salva pe nimeni

În carnea apei spălăcit albastră
munţilor li se chirciseră genunchii

Debarc limbaj osândit
azvârlind cu o cupă din mână în mână
azvârlind cu lovituri provizorii
din voci în voci de călători

Copii ce plâng în turn.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(nu e poem)

ca să întreci un poem,
îţi trebuie o zi de ieri,
un refuz ca două palme peste Cuvinte
şi, fireşte, să scoţi din scenariu
sângele.

la aseară 7,
la doar patru metri rari,
din colţul tipografiei dezafectate
de pretenţii rimate,
a început lucrul soarelui cu ploaia,
o cutie cu acuarele
în arc.

apoi s-a dat mai încolo,
să adoarmă după nişte blocuri.
a plecat
zbor somnabul
în susul târziu.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar figuraţie

[scenariu în acvamarin]

doar martor
nu trăitor de oră singulară
întorc pendula suflării
(cu grijă să nu-i topesc arcul sub patimi)
deschid uşor uşa labirintului să nu trezesc morţii
schimb cochet oja ursitei
şi răstorn negrul genunii în creuzetul inimii

rolul de primadonă
doar după ce mi-am tăiat limba m-a îmbrăcat
etanş

pământul
ca o urzeală a coastelor lui Nessus
intră în carantină

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!