sarut pe frunte

Învăţătoarei mele

Doamna Ortansa Costânceanu

Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheaţa

Vă sărut pe frunte viaţa
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde faţa
doar o umbră stă în prag

Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învăţătoare

Viaţa mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care înţeleg

Iubesc şi admir mult viaţa, iar dacă nu-s destul de înalt
să o sărut pe frunte, o sărut undeva mai jos.
Cei care înţeleg n-au nevoie de mai multe explicaţii.

poezie clasică de Saul Bellow din Henderson, regele ploii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul lui Iuda

te vreau iubire şi te chem
imi pare că imi dai un semn
că m-ai vândut pe vechi arginţi
si azi pe frunte mă alinţi

nimic nu este nou sub soare
decât o vreme trecătoare
cel ce-a minţit si ieri o face
din nou... ascuns sub carapace

tu Iuda-n zilele senine
ai fost alături... lângă mine
acum eu simt că m-ai vândut
primind pe frunte un sărut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubita nu mă lasă picioarele să-i sărut
Fiindcă-n ochii ei nu preţuiesc nici cât un sărut.

Lumea întreagă ştie că sunt cuprins de patimi
Ey, Tanrî! Ea oare nici acum nu-mi dă un sărut?

Sângele de mi-aş pierde rămânând fără tine
Precum trandafirul toamnei ucis de un sărut.

Un pictor m-a pictat cu paharul în mână
Şi sunt lipsit de putere şi, iată, îl sărut.

Nicicând aburul vinului să nu mă părăsească
Ey, Tanrî! spre ziuă să mă ucizi cu un sărut.

Fuzulî! Luna nu crede că voi înnebuni
Şi nu-i chip să mor altfel decât pentr-un sărut.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planul de sub riduri

Ridul de la mine de pe frunte
A crescut şi s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpaţii, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?

Şi de când or creşte ne-ncetat,
Pe o frunte care veşniceşte
Şi sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit şi nu se răzgândeşte?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarut de musetel

Lacrima ce curge-n vale
Cu mesaje de la el
E ca sa-ti aduca-n cale
Un sarut de musetel.

Buzele ce trec pe ape
Peste podul mititel
De minciuni vin sa te scape
C-un sarut de musetel.

Eu sunt mic ca o furnica
Ce-agatata de cercel
Iti ofera fara frica
Un sarut de musetel.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Sărutul durerii, sărutul sec şi rece
nu mă părăseşte, ci mă strânge în
menghina buzelor ce nu mă ating,
ci mă strivesc fără milă.
Sărut aerul, cerul şi stelele,
Soarele, infinitul şi pe Dumnezeu,
sărut pe scumpa mea fiică, Liana,
ce mă cuprinde cu căldura ei iubitoare!
Moartea nici nu o aprob şi nici nu o doresc!
Răceala ei mă doare, mă chinuie,
deşi cunosc destinul ei negru.
Sărutul pe care îl aştept nu apare,
mă doare sărutul ce îl aştept şi nu vine,
prăpastia sărutului nu-mi place
şi totuşi aştept sărutul dragei mele fiice, Liana.
Aştept pe-o margine de val,
aştept sărutul aerului să mă dezbrace
să mă ridice în zări la fiica-mi preaiubită,
să o sărut pe frunte şi să o aud
spunându-mi "Sunt fericită!"

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susţin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâsleşte spre aval.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oftat

şi un sărut pe inima
goală într-un ocean
de nebunie - o conservă
de peşte în sos tomat
aruncată de un psihiatru -
inima ta două clipe
sinucidere din ne
fericire
în viteză călătoresc spre tine
te sărut pe gât pe buze pe sâni - două
pilule cu whisky - inima
iar mă doare, lumina vine
din stânga în dreapta
stai tu cu trupul gol
tânjesc după un sărut
o clipă de nebunie şi o melodie
la pian - un whisky cu gheaţă
tu eşti răspunsul - clipa
vine clipa trece ne
bunia rămâne după sărut

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!