salt cuantic

Rondelul ajungerii la cer

În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci…
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieţii plâns îneci.

Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci.
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.

I se mai dă-n sfârşit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci şi reci…
În cer s-ajunge dintr-un salt.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Nepreţuind virtuţile celeste
S-a avântat spre-al mărilor decor
şi-n peşteri sub câmpiile aceste
căzând într-un abis interior.

Zadarnic salt. Câmpiile îl cheamă
şi cerul nestemate îi oferă
şi negreşit e scos ca să dea seamă
în cealaltă, ştiută, atmosferă.

poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (noiembrie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeno cuantic

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

În logica binară a existenţei,
asumându-şi inerent spectacolul imanenţei,
pe calea undelor gravitaţionale – arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
însă – din miezul conceptelor simple, atemporale,
având ştiinţa acută a (s-)ensului
cu propria fiinţă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic –
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului –
întruchipări în spaţiu şi timp ale gândului,
astfel încât faţă-n faţă cu viaţa, dedalic,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din salt şi crupă...

Din salt şi crupă-naripat
Între cristale efemere
Fără-a-nflori amar veghere
Gâtu-ncetează ignorat.

Ştiu bine că n-am fost chemat
Din două guri sorbind plăcere
Nicicând aceleeaşi Himere
Eu, silf pe-acest plafon brumat!

Potirul pur în care-nvie
Doar nesecata văduvie
Agonizează dar nu vrea

Naiv sărut dintre funebre!
Să-şi piardă răsuflarea-n ea
Vestind o roză în tenebre.

poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să salt zidire ...

Să salt zidire numai din cuvinte,
În veci să dăinuie, cât infinitul,
Nu va-nsemna-nceputul, nici sfârşitul-
Doar ruga mea, ce-oi ridica fierbinte.

Să o înalţ din dosnice firide,
Unde poeme vor dospi în faşă
Şi viaţa-ntreagă să mi-o pun chezaşă,
Că fi-vor vii când poarta-i veţi deschide.

Şi de-oi scurma cu mâinile zdrelite,
Ştiind că tulbur înţelesuri caste,
De ritualuri vechi orânduite,

Desferecând puteri iconoclaste,
Voi scrijeli noi rânduri nesfârşite,
Din izbitoare, de neşters contraste.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile comandă mângâind

Iubire comanda-i la tine
iar mă chinuieşti cu ora
parcă-mi arde foc în vine
foc la dispoziţia tuturora

Chiar mă chinuieşti cu ora
stai culcat salt înainte
îngeri la joasă înălţime flora
iar dispare în cuvinte

Stai culcat salt înainte
parcă-mi arde foc în vine
comori printre morminte
iubire comanda-i la mine

N-am să te urăsc cu ora
prada mea şi-a tuturora

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt înaripat

noaptea când mă năpădesc gânduri confuze
iar fac disperat apel la steaua mea
întâlnesc poeţii drepte, lucide călăuze
ce-mprospătează timpul pe subtilă reţea.

mărturisiri de veac abandonat de zei
îmbrăţişări de sfinţi ca de sacre icoane
ostaşi care se luptă cu nourii grei
s-apară curcubee pentru triste canoane.

poeţii sunt chei la magic univers
deschid orice poartă, zăvoare topesc
la steaua din care se naşte un vers
mă aplec, mă închin, mă opresc.

pentru drum închis găsesc un revers
fac salt înaripat cu suflu ceresc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniştea ta,
Ca o reţea de nervi, de gânduri,
De dorinţe şi amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...

Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Şi-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Şi-am zburat şi nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzeşte muntele înzăpezit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia versului de aur

În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase
femei din lume

M-am îndrăgostit
de cele mai gingaşe
fecioare

În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal

Între
arta poetică
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oră

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!