salcie pletoasă

Toate rezultatele despre salcie pletoasă

Vezi şi subiectul păr, pentru mai multe rezultate tematice.

Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutaţi. Pentru rezultate care includ toţi termenii, se poate efectua o căutare strictă.

Rezultate pentru salcie pletoasă în toate tipurile de citate, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

salcie pletoasă: Salcie pletoasă: plantă care se pleacă cu reverenţă spre pământul care o hrăneşte.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a
40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Vezi aforisme despre păr, aforisme despre plante, aforisme despre botanică sau aforisme despre Pământ

Luciul lacului-
o salcie pletoasă
se oglindeşte.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignirea

Spini pe frunte în coroană,
Fără milă ei I-au pus,
Şi cu vorbe de ocară
Pe Golgota-n vârf L-au dus.
Şi acolo-L răstigniră,
Sus pe cruce L-au întins,
I-au bătut în mână cuie,
Şi picioarele I-au prins.
Maica Domnului se roagă
De o salcie pletoasă
Ramuri tinere să rupă;
Crengile în jos se lasă.
Şi-o coroană împleteşte
Să I-o ducă lui IISUS,
Să-I mai curme din durere,
Suferinţa de nespus.
Sub coroana grea de spini,
Crengi de salcie aşază,
Astfel, fruntea lui IISUS
Parcă nu mai sângerează.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Ultima vorbă

Bardul nostru Cincinat,
Poet chel, însă de rasă,
Vrea să fie îngropat
Sub o salcie pletoasă!

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi epigrame despre păr, epigrame despre poezie sau epigrame despre Cincinat Pavelescu

Epitaf, lui Cincinat

Scumpul nostru Cincinat,
Bard cam chel, dar şi de rasă,
Vru să fie îngropat
Sub o salcie pletoasă.

epitaf epigramatic de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate de Mircea Pavelescu despre Cincinat Pavelescu

Chelului - epitaf

Când moartea mă va lua în răspăr
Să-mi faceţi veşnicia mai frumoasă
La cap să îmi plantaţi vă rog un păr...
Un păr şi cu o salcie... pletoasă!

epitaf epigramatic de Gheorghe Gurău (decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre moarte sau epigrame despre frumuseţe

Sărutul

Unui ram
de salcie pletoasă
mângâiat de reci adieri
primăvara capricioasă
dăruieşte
un sărut pe furiş
sub formă de fragedă frunzişoară

... Sub soarele de prier
salcia toată
freamătă.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre primăvară, poezii despre capricii, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare

Tată şi fiu

Fiind un caz ereditar
O întrebare mă apasă:
"Cum a ieşit dintr-un stejar
Aşa o salcie pletoasă?"

epigramă de Vasile Topliceanu din Una bună. Antologie a celor mai frumoase epigrame româneşti (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre tată sau epigrame despre stejari

Apa Lumină

Stăteam pe malul Apei Lumină
şi am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop şi o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau şi mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranţa reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub naşterea şi reînvierea
durerii şi bucuriei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Iluzia

din măreţia unui munte o piatră albă s-a desprins
îndrăgostită fiind de râul ce tandru mâna i-a întins

şi-alunecând spre valea largă iubindu-l sub sclipiri de soare
ea a crezut că-l însoţeşte pân-la sfârşit... până la mare

dar râul a uitat-o-ndată vrăjit de-o salcie pletoasă
întinde zâmbetul pe apă, ascunde piatra credincioasă

rămâne astfel îngropată iluzia unei iubiri
ce s-a născut în vârf de munte şi-i adormită -n amintiri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre somn, poezii despre sfârşit, poezii despre râuri, poezii despre religie sau Ne poţi propune o poezie de dragoste?

<< < Pagina 1 >