ruben bucoiu
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
pe drumuri sub drumuri
pietre cu colți
de calci te rănești
de nu mergi nu ajungi
rana din tălpi
se vindecă
mai încolo
dacă nu stai pe loc.
Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.
Pletele tale de salcie
îmi mângâie apa
lacul din ochi
zâmbetul tău
soare de mai
îmi împletesc din razele lui
culcușul
să stau in el
și să stai.
Ciudat de vechi
Cu tinerele mele mâini
Adun
Adun cuvinte
Și le așez
Ciudat de vechi.
Cândva vechimea lor
Va înflori
în sufletul în care fi-va
Vreme de flori.
Am scotocit în suflet și iată că zăceau fărâme de tristețe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de finețe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimțite...
le simt cum mă-nțeapă sub forme diforme, stridente ascuțite.
Ai vorbit vreodată înainte de clipa aceea in care ai spus prima vorbă?
Oare din ce ești alcătuită tăcere
dacă nu din vorbele gândurilor
conversând fără să spună nimic...
Cât de gălăgioasă poți fi!
Pardoxal,
când mă gândesc la tine
te văd cu păr lung...
Cine-a'ndrăznit să te rostească altfel?
Să te schimonosească
De fiecare dată când te cheamă.
Plăcută ești imenso
Dar pleacă,
Te rog, pleacă!
Lasă-mi doar zgomotul
Ce ți-l fac pașii.
Mi s-a rupt coada la lopată
Când s-a întunecat am deschis geamurile
Și văd că indiferent de mănuși
Firele noptii mi-au intrat în palme
n-am reușit să-l dau afară.
Atunci i-am dat foc
La un fitil de lumânare.
Nevăzutule,
ia-ți târnacopul
și lovește cu tărientre pleoape.
Fă măcar o fisură...
Hai! Nu te teme!
Dă!
Să sunentâlnirea
forțată
Să nască scobitura ce-o faci
printre durerea ei
să văd
Lovește cu tărientre pleoape!
Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl țină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustățile din spic
Încun pic
Încun pic.
Și nau crezut strămoșii
Cum nu credeți nici voi
Dar truda lor se vede și astăzi printre noi
Macii sunt roșii!
Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
Țină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum
Decade pot număra degete de copil
Mlădiță era când l-am plantat...
Nu știam că se potrivește atât de bine
Brațelor tale întinse.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Ruben Bucoiu
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
<< < Pagina 1 >
