rochia

În ochiul bărbatului, rochia frumoasă înalţă femeia; în gândul bărbatului, femeia frumoasă înalţă rochia.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia cu cerb

rochia ei
cu imprimeu cu cerb carpatin hăituit
coboară mai mult
pe un picior se curge mai mută
miere opacă: mister –
rochia ei
rezistă totuşi sub gloanţele cu nas polisat (?!) în
an centenar – ro
mânia e totuşi a bărbatului emigrat
în scoţia de
exemplu într-o fustă vetustă-n carouri, co
coşat, ce îi ascunde varicele
ridicate pe vremuri de primii
romani cu lenjeria pătată
cu verde
cerneală de arbore
la rang de scriitură umblată, um
blată prin pădurile
daciei scoţia felix felicitată
prin păduri

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna pogorâse pe rochia ta

Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ţi se clătina pe creştet.
Cine a sfâşiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?

Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele îşi deschideau porţile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele şi-au tras peste ochi obloanele grele.

poezie celebră de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily: Nu l-am furat pe tatăl tău, pur şi simplu i-am oferit o alegere.
Richard: Când ai venit la frăţia mea în rochia aceea albastră, nu prea am avut de-ales.
Lorelai: L-ai furat pe tata cu ajutorul modei.
Emily: Nu-mi vine să cred că îţi mai aminteşti rochia.
Lorelai: Nu-mi vine să cred că ai fost cealaltă femeie.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te porţi ca şi cum m-ai urî

în noaptea asta
nici rochia nu-mi alunecă pe şolduri
rezem peretele ca un echer
genunchii strânşi în unghi (privirea către cer)

din sfârcuri glas de bucium
şi lapte buclucaş
spre pântec se scoboară

(cu mâna ta în poală
candoarea mea devine deplină şi rurală)

în mirişte o barbă ţepoasă stă pe gânduri
şi rânduri rânduri
privirea dumitale străbate ca un fulger
din cele patru puncte cardinale
prin rochia mea (iar sânul geme tare)
când noaptea de cafea (ce naşte ilicit din ochiul tău)
învăluie fierbinte trupul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia e pe marginea patului

Inima mi s-a făcut praf
tot zbătându-se în clepsidra nopţii
visând că o altă femeie
mi-a îmbrăcat rochia,
iar tu îi căutai formele prin ea
fără să simţi că acel trup era străin
şi mâinile ei te prindeau ca într-o capcană
din care nu te zbăteai să scapi,
ci dimpotrivă sperai să te afunzi
ca într-un somn de iarnă lungă.

Numai dorinţa din mine
a deschis o uşă
prin care m-am strecurat,
agăţându-te cu unghiile de coapse,
mi-ai zis, iubito, nici moartea nu poate
să îmi ia mirosul tău inconfundabil
forma sânilor tăi, ca nişte aripi de înger,
îmi pare una dintre cărări ce duc spre rai,
iar rochia ta, la marginea patului,

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia pe care-o porţi

Curios, rochia pe care-o porţi seamănă cu un sunet –
O simfonie de foşnete-ale daliilor iau forma
Unor tremurătoare, sentimentale pulverizări.
Perpetua călătorie a inimii tale,
Glisând peste o litanie adormită,
Acele adieri de flori stelare aplecate-într-o reverenţă de regrete:
Perpetua călătorie a inimii tale,
un fragil drumeţ al sunetului –
Un murmur în căutarea iubirii care l-a adus în lume.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia de Voroneţ

(Lui A. I. Cuza)

Din întunericul ce coboară în noapte
Atâtea minţi în plină sănătate,
Neştiutoare până şi de carte,
Doar de nevoi şi umilinţă-ndestulate.

Un Făt-Frumos – rază de soare –
A apărut cu crezul său cel mare,
Un luminat, pe el stăpân,
Unind voinţa a două principate, în comun.

L-a întâmpinat românca din Carpaţi,
În rochia de Voroneţ cea liberă şi nouă,
Cu chip senin şi ochii-nrouraţi
Şi-ncinsă-n brâul carpatin, i-ntinse mâinile-amândouă.

Pe fruntea ei a coborât lumina
Cu-nvăţătură şi cu bucurie numind-o ROMÂNIA.

sonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alint de stea

Ajută-mi rochia ca să cadă,
La pieptul tău să mă aduni,
Vreau ochii tăi vrăjiţi să vadă,
Umbrele lunii peste sâni

Răneşte-mă încet, erotic,
Dar vindecă-mă mai târziu,
Într-un decor de vis, exotic,
Sub cerul nopţii, argintiu

Şi să nu adormim devreme,
De fapt, să nu dormim deloc,
Să fim iubirea care geme
În al plăcerii tainic joc

Hai lasă rochia să îmi cadă,
Chiar dacă par că nu aş vrea,
Să fiu a ta, să-ţi fiu întreagă,
Iar tu să-mi fii alint de stea.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. R. MacNamara (Schlemmer tocmai se întorsese din Berlinul de Est şi purta rochia lui Ingeborg): Schlemmer!
Schlemmer: Da? Îmi cer scuze că nu m-am bărbierit azi.
Ingeborg: Rochia mea! E distrusă!
C. R. MacNamara: Ai avut probleme când ai ieşit din Berlinul de Est?
Schlemmer: Nu, dar am avut ceva probleme la intrarea în Berlinul de Vest. M-a acostat un soldat american în Jeep – era foarte drăguţ, voia să mă fotografieze pentru nu ştiu ce revistă, Playboy parcă?

replici din filmul artistic Unu, doi, trei, după Ferenc Molnar (15 decembrie 1961)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!