Toate rezultatele despre roata*vietii
Surse care se potrivesc după titlu:
- A citit el pe un site, Capitolul vietii mele - Andre Malraux zis si Maluma
- Apocalipsa după Marta, Roata, p. 393 - Marta Petreu
- Roata cu hamsteri - Ovidiu Vasile
- Roata de olar - Nicolae Mătcaș
- Roata vieții - Iulia Mirancea
- Să înțelegem media, Roata, bicicleta și avionul - Marshall McLuhan
Rezultate pentru roata*vietii în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Micul soare, fiica Lunii
Mărețul Soare avea un fiu,
Măreața Lună o fiică,
Încă de când cei doi se știu
Iubirea lor se tot complică.
Captivi mereu în timp și spațiu
Ursiți să nu se întâlnească,
Sunt prinși într-un amor nesațiu,
Destinele să nu-și unească.
Dară poate, cine știe
Și într-o măreață zi,
O minune va să fie
Și cei doi se vor uni.
Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Și-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri la Nașterea Domnului
ECOURI LA NAȘTEREA DOMNULUI
Revin tradiții din vremuri străbune,
cu cete de voinici și zarvă mare
să pună iar, tradiția pe strune
la case în Ajun de sărbătoare.
În colinde vechi împart bucurie,
dar și evlavia creștinătății,
Nașterea Domnului iarăși să fie
minunea lumii și-a Divinității.
Copiii prin colinde duc mesajul
de rod bogat, noroc și sănătate.
Iar popa cu icoana-și poartă harul,
credința să o ducă mai departe.
Spre dăinuire-n lege creștinească,
se derulează din a vieții roată,
colind ce-aduce pacea sufletească
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crucea mamei
(Unui chip de înger al copilăriei)
Pe sub salcâmi scăldați de gerul iernii moarte,
Gonită-n roata vieții de-un martie vântos,
Răsare caldă luna, dar e așa departe
De strada prea murdară și de noroiul gros.
Cu raze dulci și blânde atinge astrul nopții
Chiar și răcoarea morții din vechiul cimitir,
Iar crucile dorm triste, pleșuve-n calea sorții,
Cuprinse de-al uitării neîndoielnic fir.
Pe lângă stâlpul vechi al porții putrezite,
Răzbate un copil în cimitirul rece,
Vârtos mai e noroiul potecii adormite,
Dar caldă este urma ce printre cruci îi trece.
Cămașa-i ruptă-n poale și agățată-n spate,
Și-i suflă prin ea vântul tăios de primăvară,
Picioarele-i sunt reci, și goale, descălțate,
[...] Citește tot
poezie de Laurențiu Nelu Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rebelul trăiește individual - nu ca o spiță într-o roată, ci ca o unitate organică. Viața sa nu este decisă de nimeni altcineva, ci numai de propria sa inteligență. Aroma pătrunzătoare a vieții sale este cea a libertății - nu numai că el trăiește în libertate, dar îi permite oricărui altul să trăiască de asemeni în libertate. El nu îngăduie nimănui să se bage în viața sa, și nici el nu intervine în viața altcuiva. Pentru el, viața este atât de sacră - iar libertatea este cea mai de preț valoare - încât își poate sacrifica totul pentru ea; respectabilitate, statut, chiar însăși viața.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ziua-nvierii
E soare-n cer și cântec de clopote e-n sat
Biserica e plină de cei cari au plecat
Din zori și de cu noapte, din dealuri și cătune
Sunt Paștele! Văzduhul e parc-o rugăciune,
Și totu-i sărbătoare pe deal și pe câmpii,
Cu flori și cu izvoare, cu glas de ciocârlii:
El, El dă zilei farmec și farmec dimineții,
El morții dă repaos, dă dragoste vieții!
Dar colo într-o casă la margine de sat
Nevasta nu-și găsise nici vreme de-mbrăcat,
Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii.
Cu fața pustiită de viforul durerii
Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat
În leagăn. Capu-i veșted îi geme răzimat
De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul.
Ea, veselă de-a pururi, abia știu ce-i plânsul
În zilele fetiei, și-un gând o-nsenina
De când e măritată: că Domnul îi va da
O fată, drăgălașă, cu ochii de cicoare
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!



Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ștergarul
La cina cea de Paște, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a așezat Isus.
Se revărsa din sfeșnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Și toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o cămilă, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând să le-o deslege,
să le atine talpa de colbul de pe drum.
Și-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor ședea la rugă?
Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Și Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară?
Chiar eu?... Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
Dar tu? Tu cel mai tânăr? Eu stau lângă Stăpân...
Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret de poet
Luptăm mereu, dar prin ursită,
A vieții roată se-nvârtește
Firesc, oricine își dorește
Să aibă-o viață împlinită.
Așa gândea, dus în ispită,
Poetul nostru, ce firește,
Văzu cum vârsta îi tot crește,
Iar viața sa e irosită:
-Mă iartă Doamne,-n clipe grele,
Sunt întristat ca un proscris
Ce-ar vrea s-ajungă printre stele
Într-un frumos și veșnic vis...
Eu mor, iar cartea vieții mele,
Rămâne doar în... manuscris.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >