risipitor

Risipitor copil de dor

- Mi-e dor de mama, stelelor!
Îmi face semn din Carul Mare
Cu mâna sa tremurătoare,
Pe care s-o sărut mi-e dor.

- Sărută-ne doar cu privirea
Şi taci din gură despre dor,
Poet prieten cu iubirea
Şi veşnic fiu risipitor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipitor de sine...

Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie foloseşte lumii
şi nicidecum mie...

Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alţii, nu şi pentru neantul
din inima mea.

Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte şi de viaţă,
iar pe domnişoare –
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecăţile virginităţii şi
de prăpastia necunoaşterii gramaticii
limbii române...

Sunt un risipitor de sine
înduioşat de soarta aproapelui
şi departelui meu...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipitor

Nu-i vina mea – poate tot omul să priceapă:
Dumnezeu mi-a sculptat-o să pot păstra
Doar câţiva stropişori de apă
Şi arginţi puţini în palma mea.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul risipitor

S-a-ntors cuvântul răsfăţat pe-o parte
Fără să ştii că-n astă tulburată noapte,
El te-a trădat în somn, pe când mă respirai,
Şi şi-a oftat, pe-ascuns, vocala fără grai.

S-a odihnit consoana'n, patul meu, de gene,
A firuit un "hmm", şoptindu-mi de plăcere,
Zadarnic pritoceai pedeapsa lor
Ţi le-am răsfrânt sub pleoape, locutor.

Ai vrut sa-l amăgeşti, înrâurind extreme,
Stigmatizări, exil, sperjur sau anateme,
Atât mi-a fost de-ajuns, ca să-l ajut
Ţi l-am transcris pe buze... convolut.

Şi ai gemut... mi-ai dat, din nou, dreptate
Cuvântul l-am tratat, prescris în noapte
Iar şoapta-ţi dezgolită propăşea vocale
Gesticulând mirări, secate de consoane.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, candva...

Inger decazut pierzandu-si credinta,
Suflet efemer asteptand sentinta,
Demon printre demoni, fiu risipitor,
Scris-am pilda mea de muritor.

Suflet stins, nu stiam sa mai iubesc,
Oaia ratacita-n Iadul pamantesc,
Spirit abatut de la drumul drept,
Inima de piatra batea-n al meu piept.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea fiului risipitor

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simţii
Şi ca să scap de chin şi de durere
În mari deşertăciuni o risipii.

Şi revenind-mi, plin de remuşcare
Voi cere azi a tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi
De-o voi primi, e-atâta uşurare
Că niciodată n-o voi risipi!

poezie de David Daniel Adam (5 mai 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii care au fost care sunt şi vor fi

azi fac 59 mâine voi face 60
de ani căţăraţi pe un soclu
copilul meu 35 - şi el dintr-o daltă -
mama avea 82
şi câteva zile când s-a
retras cu blândeţi patinate din viaţa de bust (?!)
ce nu-i ajungea uite nici
până la îmbrăţişarea cu dragoste a
fiului - pe aici
trist artist trist artist trist artist
risipitor câteodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea fiului risipitor

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simţi
Şi ca să scap de chin şi de durere
În mari deşertăciuni o risipi.

Şi revenind-mi plin de remuşcare
Voi cere azi a tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi
De-o voi primi, e-atâta uşurare
Că niciodată n-o voi risipi!

poezie de David Daniel Adam (31 decembrie 2019)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă încă un copil...

Mi-e frică de-ntuneric, Doamne,
Nu-mi lua lumina ce-o mai am,
Ci iartă-mă, cu tot cu neam,
Fii blând şi bun cu mine, Doamne!

La Tine-s toate cu putinţă.
Mai iartă încă un copil,
Risipitor şi pueril,
Aducător de suferinţă.

Ştiu că îmi poţi citi în suflet
Şi mă încred că-i unul bun.
Nu mă lăsa s-ajung nebun,
Prin rătăcirea mea din umblet.

Eu îţi râvnesc Împărăţia,
Nu prin durere şi suspin.
De bună voie vreau să vin
Şi să-ţi slăvesc Mărinimia.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii brazi

locuieşte-ntr-o ghindă
atât s-a micşorat bâtrânul
înţelept înţepat
cu ace verzi curioase
de tinerii brazi -
fiii de brad înclinat
într-o secvenţă-soţie

ai să cazi ai să arzi
îi spune cel de sus dintr-o gaură
mov unei stele ce-aduce
mai mult cu o stâncă - femeia
din cosmos, străina
care seamănă cu o vază turtită fără copii (?!) ad
miră: nu ştie
de ce un peisaj încheiat nor cu nor
în jurul ideii de pelvis
geostrategic pe o
planetă albastră - alb

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!