ridicare

Credo

Uneori
mă prăbuşesc
dar
cu infime puteri,
agăţat de versuri,
mă ridic...
Ridicare
în aşteptarea
altei căderi...
Sunt nufăr
zămislit în oceane
de lacrimi...
Exist,
câtă vreme îl pot slăvi
pe Dumnezeu
prin vers!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelasi pas in neant

Pas in neant si inca o ridicare inspre ceturi
Nu mai esti demult aici....
Dar imaginea carbonizata,
Inca mai despica sensurile gesturilor

In minutele ce curg domol, secundele ma strang atat de tare
Ma fac sa-mi pierd acuitatea in temperaturi convulsive
Ma desprind insa... retraind iluzia

Te caut in locul unde te-am zarit ultima data
Si te gasesc acolo unde nu m-astept
Iti soptesc,"daca n-ai fi existat,
probabil...."

De n-as aprecia sublimul singuratatii
M-as pierde in capcanele ei
Dar inca recunosc valoarea nobila a tacerii

Nu, n-am sa croiesc o erata
Ca pe-o insiruire de mea culpa

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Nemerovschi (24 iulie 2011)
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie şugubeaţă

Dimineaţa se ridică adrenalina
Unui prea-iubit tătic
La un simplu salut
El mă lasă fără poftă.
De e-un vis sau provocare
Pe cuvânt şi simetrie: dedicare şi suspine
Ridicare ale unor nopţi divine
Peste capete, imnuri
Nu sunt doar jocuri
Pentru cele mai potrivite focuri
Unde risipirea sparge,
O nouă întristare
O nouă apropiere
De noi internaţi în prispă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interzis la ridicări

Când mă gândesc la tine simt că mor
Şi nicio înviere nu-i permisă,
Mă dor acut organele de dor
Şi nicio vindecare nu-i permisă.

Când mă gândesc la tine simt că fug
Şi nicio ţintă grea nu mi se pare,
Mă furişez prin vămi ca un transfug
Şi nicio regăsire loc nu are.

Când mă gândesc la tine simt că zbor
Şi nicio paraşută n-am în spate,
Mă-mpovărez de-al prăbuşirii dor
Şi nicio ridicare nu se poate.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

E un parfum al revoluţiei, plutind
în ampla ridicare către nouri
a schelelor de aluminiu şi e
un gust de viaţă revărsat din lucruri.

Şi e-o zvârlire-n sus a sufletului meu
spre-un viitor mai cristalin al lumii
şi-un timp de dragoste care-l presimt sub tălpi
ca pe-o zvârlire din pământ, a lunii.

E ca şi-atunci iubito când te-aştept,
coloană vie şi nerăbdătoare
secunda ce-o loveşte pieptul, tu
s-o schimbi din sunet în culoare.

Şi vii, şi e un gust de viaţă-n lucruri
şi-n aer trupul tău e scris
şi-o mână îmi alunecă pe umăr
ca peste-un ochi întredeschis.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt in cercuri

Mi-e pasul greu si zguduie pamantul.
Cum as putea avea pretentie la ridicare?
Obsesia imi rupe mintea, indecis,
Cel mai greu ma lipsesc de tine,
Sireturi, separare, masca, suflet.

“Deziluzionarea te-a deceptionat copile,
Acum ridica-te si du-te!”

Dar unde sa ma duc stapane?
Caci tremura calcaiul
De frica pamantului,
Si dragostea o incadrasem
In linia ce o urmam.
De unde sa crioesc eu sfasierea?
Uit, uit si ajung iar pe linie,
Si n-am o furca s-o bifurce
Cand linia mea duce din nou la cerc.
Numai de n-am s-ajung prin invarteala,
Elan sa prind

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heraclit lângă lac

Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.

Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?

Paşii mei răsună în umbră,
parc-ar fi nişte roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răguşit de bătrâneţe glasul izvorului!

Orice ridicare a mâinii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a ţărânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heraclit lângă lac

Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.

Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?

Paşii mei răsună în umbră,
parc-ar fi nişte roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răguşit de bătrâneţe glasul izvorului!

Orice ridicare a mânii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a ţărânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unul singur

habar nu am
ce simţi tu
când rosteşti aceleaşi cuvinte
ca şi mine
când te găseşti
în faţa aceluiaşi copac
când te rostogoleşti şi dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec

şi câte întâmplări ai ratat
din încăpăţânare din copilărie din neşansă
care a fost combinaţia de taste
fericita intuiţie echivalând
ControlSave-ului

dacă
te ia cu început
cu această ridicare a fiinţei din arest
luna de miere a omului lipindu-şi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

American Smooth

Dansam – cred că era
foxtrot sau vals,
ceva romantic, dar
care implica şi o anume distanţă,
ridicare şi cădere, precizie
şi tehnică-atunci când se trecea
fără avertizare de la o melodie la alta,
două piepturi înălţându-se-n
ritmul lanţului de paşi –
o agonie sublimă-n care
înveţi să zâmbeşti,
mimica extatică
fiind o condiţie sine qua non
a acestui dans, American Smooth.
Cum eram concentrată
în efortul de
a rămâne perfect în cadru
(înclinare pe partea stângă, capul ridicat
doar cât să pot privi peste
urechea ta şi-întotdeauna

[...] Citeşte tot

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!