ridicare

tonifiere

Tonifiere. Ridicare la putere.

definiţie aforistică de David Boia (20 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Eminescu şi scrisul său pedagogic avem cea mai înaintată viziune de ridicare a învăţământului rural înainte de Spiru Haret.

citat celebru din George Călinescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Uneori
mă prăbuşesc
dar
cu infime puteri,
agăţat de versuri,
mă ridic...
Ridicare
în aşteptarea
altei căderi...
Sunt nufăr
zămislit în oceane
de lacrimi...
Exist,
câtă vreme îl pot slăvi
pe Dumnezeu
prin vers!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelasi pas in neant

Pas in neant si inca o ridicare inspre ceturi
Nu mai esti demult aici....
Dar imaginea carbonizata,
Inca mai despica sensurile gesturilor

In minutele ce curg domol, secundele ma strang atat de tare
Ma fac sa-mi pierd acuitatea in temperaturi convulsive
Ma desprind insa... retraind iluzia

Te caut in locul unde te-am zarit ultima data
Si te gasesc acolo unde nu m-astept
Iti soptesc,"daca n-ai fi existat,
probabil...."

De n-as aprecia sublimul singuratatii
M-as pierde in capcanele ei
Dar inca recunosc valoarea nobila a tacerii

Nu, n-am sa croiesc o erata
Ca pe-o insiruire de mea culpa

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Nemerovschi (24 iulie 2011)
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se găsesc indicii, în pictura vechiului Bizanţ care ne fac să credem că dacă imperiul de răsărit n-ar fi căzut aşa de brusc, s-ar fi produs o reacţie puternică contra unor formule de imobilizare a mişcărilor şi de înţepenire a expresiilor. O reacţie contra unor formule învechite, care ar fi avut ca rezultat o renaştere a artei bizantine şi o ridicare a ei pe culmi încă neatinse de Renaşterea apuseană.

citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

E un parfum al revoluţiei, plutind
în ampla ridicare către nouri
a schelelor de aluminiu şi e
un gust de viaţă revărsat din lucruri.

Şi e-o zvârlire-n sus a sufletului meu
spre-un viitor mai cristalin al lumii
şi-un timp de dragoste care-l presimt sub tălpi
ca pe-o zvârlire din pământ, a lunii.

E ca şi-atunci iubito când te-aştept,
coloană vie şi nerăbdătoare
secunda ce-o loveşte pieptul, tu
s-o schimbi din sunet în culoare.

Şi vii, şi e un gust de viaţă-n lucruri
şi-n aer trupul tău e scris
şi-o mână îmi alunecă pe umăr
ca peste-un ochi întredeschis.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heraclit lângă lac

Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.

Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?

Paşii mei răsună în umbră,
parc-ar fi nişte roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răguşit de bătrâneţe glasul izvorului!

Orice ridicare a mâinii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a ţărânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heraclit lângă lac

Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.

Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?

Paşii mei răsună în umbră,
parc-ar fi nişte roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răguşit de bătrâneţe glasul izvorului!

Orice ridicare a mânii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a ţărânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!