revelaţie

Revelaţie

Ce spun acuma e caduc,
Dar cred că am trecut de schismă;
Am fost o viaţă sub papuc...
Acum sunt liber, sub o cizmă!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este o revelaţie a lui Dumnezeu; arta este o revelaţie a omului.

John Ruskin în Relaţia artei cu morala (23 februarie 1870)
Adăugat de Dan Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

În meseria-mi, după caz,
Am întâlnit destule vite
Şi culmea, multe-aveau "obraz"
Iar unii din bipezi... copite!

epigramă de Paul Dumitrescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (23 iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Azi, ceva mai lămurit,
Pot să-mi dau cu presupusul:
Dacă eşti mai "răsărit",
Te acceptă şi Apusul.

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Când soaţa mea la mare s-a bronzat,
Avea un corp ca modelat cu dalta;
Iar părul, cu vopsele fiind dat,
Era să cred că m-am culcat cu alta.

epigramă de Mircea Constanda din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea-ecran este descoperită de Freud înainte ca el să fi întreprins propria-i autoanaliză. Ca orice revelaţie insuportabilă, ea va fi apoi refulată. Nu conţine ea "în mod potenţial" secretul complexului Oedip al viitorului inventator al psihanalizei?

Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Destinele sunt paralele
Fără excepţii între ele
Dar după revelaţii noi
Sunt paralele şi cu noi!

epigramă de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!