recunoasterea greselilor

Cred că Dumnezeu

Religie. Da, despre asta-i vorba în toate cărţile mele.
Sunt interesat de relaţia dintre fiinţa omenească
supusă greşelilor şi Dumnezeu.
Nu ţin de nicio biserică, dar am un crez religios;
e tentativa mea de-a arăta că, printre altele, asta încerc să fac.
Indiferent dacă mărturiseşte sau nu că e credincios,
fiecare om are o credinţă religioasă de un fel sau altul.

Eu însumi sunt o fiinţă supusă greşelilor
şi cred că Dumnezeu ne-a creat şi că ne-a scăpat din mână,
şi că am devenit un soi de Frankenstein, un monstru.
Toţi putem face greşeli, inclusiv Dumnezeu. Cred că
Dumnezeu intervine, că există o Putere Divină, un Creator,
care are o influenţă asupra oamenilor care-s deschişi către El.

poezie celebră de Patrick White, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mama

Eu, mamă dragă, te iubesc
Uneori te necăjesc.
Greşelilor cer iertare;
Eşti mamă bună, iubitoare
Nu ştii, cearta ta mă doare
Iar promit că te ascult
Apoi... o iau de la-nceput.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia
Excelentă
Trăirea sa
Rămâne în
Eternitatea

Gândului,
Imboldul
Generos
E un dar
Al minţii.

Geniul său
Oglindeşte
Recunoaşterea
Unui crez
Nemărginit.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dăruiesc

Te dăruiesc speranţelor pierdute
Şi vântului hoinar, rătăcitor,
Greşelilor cu greu recunoscute,
De aripile ultimului zbor.

Te dăruiesc plăcerilor grăbite,
În vinul roşu, binecuvântat,
Sedus abil... de tinere ispite,
În nesfârşita noapte de păcat.

Te dăruiesc corăbiilor pline
Ce dijmuiesc sosirile în port,
Pentru fecioare mici şi cabotine
Tentate de iubire... şi confort.

Te dăruiesc nespuselor cuvinte,
Şoptite în vârtejul unui dans
Şi de ce nu, la tânăra cuminte,
Ce pune inocenţa în balans.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiile sunt bucăţi dintr-un singur mozaic

Ar fi suficient să lăsăm o rază de lumină din noi
Să treacă prin toată ceaţa lumească,
Să scoată răul din bine.
Binele să devină iarăşi răsunător la recunoaşterea adevărului
ca în ziua în care omul a fost zămislit pe pământ.
Oamenii ca şi religiile sunt bucăţi dintr-un singur mozaic.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Ioan Akexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mira că încă mai... ''iubesc să trăiesc''

Am fost supus ca orice om,
Unei trăiri... doar pământeşti!

Nu-i vina mea că Dumnezeu
Mi-a dat o mie de motive
Încă să mai respir
Fiind supuşi ca orişicare greşelilor lumeşti!

Iubire mult visată
Furtună-mi zilele trăite,
Sau focul zilelor toride
O suferinţă-a sufletului nostru,
Te întăresc, sau te înebunesc!

A trecut timpul şi zâmbind, îmi amintesc
Când eu, altar făceam din chipul tău!
Zeită -a universului erai!
Acum, mereu... iubirea mea dintâi!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uscate stări ascund trăiri pierdute...

obrazul tău e roşu ca laleaua
şi mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare şi o beau; a

întors deceniul chipul să-mi jelească
coşmarul vieţii când am strâns cureaua
greşelilor în noaptea dintre steaua
şi ochiul meu de-o rază nefirească

uscate stări ascund trăiri pierdute
şi-n spaţiul nostru am golit din plin
izvorul minţii, rece...- ne asmute

un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
şi mi-a lăsat elogii să-ţi închin

sonet de Ionuţ Popa (20 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară, splina ta e maşină de cusut nori glasuri sunt deflaţia monetară Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică pasul tău marchează 300 yards în aerodrom la five-o'clock sandwich îţi oferă nervii de fosfor iată becurile cu mănuşi de la tâmple diagonal în vestă îmi port creierul mic ca o lampă sau un ceasornic omega prin music-hall am dansat în eprubetă albastru fenomenal salcâmii au jucat poker
în pieţe forduri stau cu mâinile în buzunar Edy îţi port sufletul prins în pioneze Luna-Park vântul e de trei săptămâni someur T. S. F. a şters cerul cu sârma de parquet

poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditez la singurătate

Am crescut într-un ochi de viperă
ca un duşman de moarte,
mi-a rămas teama şi mai ales precauţia
care mă îndepărtează de risc,
în gândul meu nu e loc de întâlnire
e un spaţiu care trebuie să fie sigur.

Supus tuturor greşelilor
meditez o vreme la singurătate
şi deschid pe nesimţite porţile cuvântului,
trec prin ele cu sufletul picurat de tristeţe
până se pierde pe albul hârtiei.
într-un scris ce nu-i al meu.

Ca într-o cădere în beatitudine
caut o stare de imponderabilitate
undeva într-o stea cu numele tău
în care mă regăsesc altfel decât sunt
şi tu mă iubeşti
cu trupul luminos şi înalt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e maşină de cusut nori
glasuri sunt deflaţie monetară
Berlin face policeman la dreapta

Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îţi ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuşi de lac la tâmple

diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker

în pieţe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îţi port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni şomer
T. S. F. a şters cerul cu sârmă de parchet.

poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!