Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

reciclare

Poezii despre reciclare

Rezultate pentru reciclare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:

La un centru

de reciclare completă
simt un curent intern
mă înfioară electrolitic
nu eram a
dus pentru o reciclare totală
era defectă placa de bază
din cauza umezelii captată
prin jgheaburi și burlane
sângele era aproape fluid
și circula o jumătate de zi
reacțiile nervoase erau de
reglate după o deshidratare
controlată de un microprocesor
amintirile au fost recuperate
pe un dispozitiv special
inima era roșie
umană în proporție de zece la sută
puteam să plâng și
și
să râd și

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Poem în interval X

[se pare că
totul a expirat până la ultimul punct
nimic nu mai poate fi utilizat
pentru o reciclare divină
vreau o nouă creație
nu ambalaje noi
pentru lumi vetuste]

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crusta

o colegă îmi spune –seriozitatea în artă e
ca atunci când apeși pe trăgaciul unei mitraliere încărcate
spre cer
îi împrumut portfardul
are dinți din ruj pe placa dentară
un șervetel de unica folosință rămâne pur
într-o figură guralivă prin operatia de frecare
râsul colegei se prelungește în oglinda
care îmi taie sub formă de cruce chipul - nimbostratus
mă învârt pe tocurile lui Prince
cu o chitară în mână
more more more
închid fermoarul poșetei
liniște ca o cortină coborâtă
la ieșirea din sală
metalul găurit și sanguin al drogaților
se colectează pentru reciclare.

poezie de
Adăugat de +Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Petru Băețan

Centura de siguranță

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre fața nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
mușuroaiele de mașini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca niște navetiști ursuzi
între entuziasm și disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Copil fără copilărie

- Prunc fără copilărie,
Spune tu, ce îți dorești?
Bomboane, o jucărie?
Lângă alți copii să crești?

Să te joci și să te bucuri?
Să faci năzbâtii ca ei?
Prostioare, giumbușlucuri?
Privirea-ți spune că vrei...

Spune tu, cine te pune,
Să munceșți ca un adult?
Cine-ți sunt părinți pe lume?
Tare-aș vrea să îi ascult.

Purtarea lor n-are scuză!
Te revolți, chiar de ești orb,
Iar petele de pe bluză,
Arată că le ești rob.

[...] Citește tot

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moarte

Când moartea îți obține râvnitul rendez-vous
-Din ceata nesfârșită, se dăruind ofrande-
Îi este doar rutină, sinistră, un "déjà vu"
La veșnica avidă... de flori rupte-n ghirlande.

Neostoită-i vrerea neființei blestemate,
Ce-și face din pieire un piedestal lugubru,
Topind tot ce-i creat cu greu... Calamitate,
Ce-un univers acceptă; să-l țină pur, salubru.

Pe banda rotitoare, cu valțuri, suferință,
Mi-aștept coloana mea, mărșăluind pios
Să cad la cap ce-ntoarce, lângă alții-n neputință...
Doar de-unul singur, singur, un părăsit sfios.

Nu știu de-o să mă-ntrebe de-am și eu vreo părere,
Că m-am zbătut tot timpu-mi, să îi resping favoruri
-De-un nefiind, nu răspunderi, egal, fără avere-
De-o liniște promisă, de eroism, de onoruri!...

[...] Citește tot

poezie de (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spațiul limitrof

Se spală putina des, se lucește trotuarul
în pașaua asta plină de anahoreți de mâna-doua,
care iau smalțul mătăniilor
frecându-le indiferent ca pe niște iubiri comune.
E clar că perioadele tulburi nasc nebuni responsabili,
manieriști ai propriilor capricii, cu ochi dezlânați
și chelii nedemne, lipite. Ceilalți, teferi, nu-și vorbesc:
umblă cu câte un șurub de tramvai în gură,
să se justifice în orice clipă.

Dimineața, în zori, miroase a cârpă arsă
și-a grătare stinse de brumă și flegmă.
Se feresc unii de alții, ei așa se trezesc, ferindu-se,
învățându-se uitatul în pământ și spaima de moarte.
Nu-și mai fură miresele, ci sufletele, așa, mascat,
feciorelnic, ca unul, ca plecați dintr-o obârșie.

Coboară, în casele părăsite, mâna lui Dumnezeu,
să-și ia singură oul din candelă. Ou fiert
în untdelemn rece, tremurător la scârțâitul porții.

[...] Citește tot

poezie de din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătoriile unui depresiv cu avionul restaurant

În parcul din fața noastră sunt două dealuri gemene.
Odată, ne-am trezit peste noapte cu două rable de avioane ieșite din uz,
aduse am înțeles, să facă din ele câte o cofetărie în vârful fiecărui deal.
Ăia care le-au adus probabil că, ori erau foarte ocupați, ori au uitat de ele
și câteva luni nu le-a mai băgat nimeni în seamă,
până când unul a facut explozie, așa din senin.
Dacă s-ar fi prăbușit în zbor, tot ar mai fi rămas ceva din săracul avion...
Ar fi explodat, se pare, de la vaporii de benzină din interior.
Că, a fost de la o scânteie, că, s-a supraâncălzit de la soare, n-a mai știut nimeni.
Cel mai probabil, a fost de la soartă, asta i-a fost soarta lui.
Iar pe celălalt avion, văzând ce s-a întâmplat cu primul, s-au ocupat de el,
l-au aerisit, l-au curățat în interior, în fine, a scăpat întreg.
Mi-e necaz, dar așa-i viața, cu legile ei maro,
nu vrea ea să lase doi frați să trăiască liniștiți împreună.
Din doi, pe unul trebuie să-l scoată neapărat din peisaj. Iar cel care rămâne,
devine doar din acest motiv, pentru toată lumea, un personaj consacrat.

Avionul care a rămas, a devenit restaurant,
nu cofetărie cum fusese vorba la început.
Iar eu, am devenit și eu, un apropiat al lui.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Articole culturale referitoare la reciclare

Mai multe articole despre reciclare la Blog.Citatepedia.ro »

Articole lingvistice referitoare la reciclare

Articole de artă referitoare la reciclare

Mai multe articole despre reciclare la GaleriaDeArta.com »


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook