radios

Pentru budism (la drept vorbind, pentru Orient în general), neantul nu comportă semnificaţia întru câtva sinistră pe care i-o atribuim noi. El se confundă cu o experienţă-limită a luminii sau, dacă vreţi, cu o stare de veşnică absenţă luminoasă, de vis radios: e fiinţa care şi-a depăşit toate atributele, sau mai curând o nonfiinţă în chipul cel mai înalt pozitivă şi care răspândeşte o fericire fără materie, fără substrat, fără nici un reazem în vreuna din lumi.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea

De-ţi doreşti succesul în orice acţiune
Pune la bătaie, multă pasiune.
Vrei cu al tău talent să exprimi frumosul?
Pune pasiune, ăsta e răspunsul!

Muzica ai vrea să-ţi sune armonios
Hrană pentru suflet, ce-l face radios
Să stârnească emoţii şi multă pulsiune?
Atunci compune frate, cu multă pasiune!

De eşti sportiv pe podium ai vrea mereu să urci
Imnul să ţi-l cânte, pe toţi tu să-i întreci,
Să fii cel respectat la orice reuniune?
Transpiră atuncea frate, cu multă pasiune!

Vrei ca în afaceri, să fii antreprenorul
Ce cu înţelepciune, legal îşi scoate sporul
Şi la clienţi să capeţi belşug de atracţiune?
Tratează atuncea totul cu multă pasiune!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (19 octombrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat fără stea

În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis şi de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăţie
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăţi o mie.

Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Şi mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A ţărilor lungi frâuri puternic le ţinea.
Şi tările-nflorite şi-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mişca.
Dar nu se miră lumea de braţu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă şi dreaptă-nţelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-şi ridică boltirea temerară,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!