prostia omeneasca

Prostia

Prostia e omniprezentă,
Nici la deştepţi nu e absentă;
Dar lucrul cel mai rău sub soare
E că ea e nemuritoare...

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

*Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. (Anonim, poet citat de Ion Luca Caragiale în articolul "Prostia în viaţa noastră publică", [...] | Citeşte tot comentariul

* * *

Nebunia maselor se clădeşte pas cu pas.

Întâi dezbrăcatul până la lenjerie, apoi de tot.
Întâi abandonarea cititului, apoi renunţarea la gândire.
Întâi credinţa naivă, apoi fanatismul religios sau ideologic.
Întâi ura şi discriminarea, apoi omorul.

Prostia omenească e notorie, dar la prostie rareori ajungi dintr-un salt. De cele mai dese ori trebuie să urci nişte trepte (sau să le cobori). Şi în prostie e nevoie de perseverenţă, de gradaţie. Ecce homo.

poezie de Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompetenţa şi Prostia

Incompetenţa şi Prostia
Sunt azi la cinste-n România;
Sunt peste tot şi permanent,
Dar mai ales în Parlament.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (25 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Prostia e mai mare decât pare
Trebuie să intri in turma ei
Pentru ai vedea imensitatea
Când numai poţi iesi din umbra ei
O sumă de umbre care se cred mari
Şi văzute asa de cei care le adulează

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Dascălii ne dau ştiinţa,
Preoţii ne dau credinţa,
Ostaşii-aduc biruinţa,
Iar prostia, umilinţa.

Prostia ne-a umilit pe toţi:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Şi,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură

poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem, madame

Domnişoară Dinte cu cuvinte sfinte
Te-aş băga te-aş scoate să dau din coate
Prostia e infinită salivă mult dorită..
Dar degeaba vorbesc... proştii mereu se înmulţesc
Şi intre ei se iubesc
Eu sunt mai nebun aşa
Şi imi place cravaşa
Să altoiesc cumva
Prostia asta
Care ucide Naţia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici prostia

Dacă va mai fi sau nu e
Leul o monedă calpă
Noi ne batem mereu cuie
Unii altora în talpă!

Pierde leul din putere
Fără şansă de câştig
Iar săracii doar să spere
Gaura de la covrig

Se scumpeşte megawatul
Nici prostia nu mai e pe gratis
Şi când plouă la Callatis
Toată lumea face blatul.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Motto:
Femeia frumoasă place ochiului,
femeia blândă place inimii.
Prima este o adevărată bijuterie,
dar a doua este o comoară.
Napoleon Bonaparte

Genial-a fost ideea!
Din Adam să faci femeia;
Bunica, mama şi sora
Şi soţia tuturora.

Ea de n-ar fi fost pe lume,
Nu aveam noi astăzi nume.
Reţineţi: După Potop,
Primul oraş al lui Nimrod!

Toţi vorbeau numai o limbă;
Dar, când Domnul vrea le-o schimbă.
Din prostia omenească

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, "Bună ziua, fratele meu".
Zeul cel Rău n-a răspuns.

Şi Zeul cel Bun a spus, "Azi nu prea eşti în apele tale."
"Da," a spus Zeul cel Rău,
"Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
şi s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînţeles, chestia asta mi-a displăcut."

Şi-a spus Zeul cel Bun,
"Şi eu am fost confundat cu tine şi invocat cu numele tău."

Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Prilej la unii de mândrie,
Deşi de alţii e blamată
Fudulă tare se arată
La noi, "mândreţea de prostie"
E-o mare-a ţării avuţie,
Ea pe nedrept e contestată
De orice fiu, de orice tată,
Când le arată simpatie
Şi fi-va iraţional,
Aşa cum e la chel tichia
Ne-am plânge soarta în final
Firesc ne-ar paşte apatia
Iar doliu-ar fi naţional
De ar muri subit, prostia.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!