prietena++mea

Prietena

Suprasensibilă şi răzbunătoare.
Vorbeşte mult la telefon
Şi plânge frecvent.
O entuziasmează hokey-ul
Şi bărbaţii tineri.
Are spate îngust
Şi picioare groase.
În ochii ei nu se vede credinţa
Parcă aşteaptă să fie înşelată.
E bună şi geloasă.

Prietena mea.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sportivii

Credeam că-i o persoană din aceeaşi categorie cu mine
Şi-am rămas aproape şocată
Când am descoperit că noua mea prietenă,
A fost, odinioară,
Campioana juniorilor din comitat la tenis.

Cum s-a putut întâmpla aşa ceva?
Prin ce accident am devenit
Prietenă cu o campioană?
Cum a fost posibil ca o campioană la tenis
Să fie prietena mea?

Nu era proastă. Citea cărţi.
N-a fost niciodată grosolană cu mine
Pentru că nu aveam aptitudini sportive.
Am decis să trec cu vederea
Trecutul ei nefericit.

Sportivii pot fi ok –
Mai târziu, am întâlnit poeţi

[...] Citeşte tot

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu sunt eu

De câte ori te vei întoarce, prietenă în timp şi în carne,
vreau să nu mă găseşti aşa, cu ochii plânşi,
dincolo de uşa încuiată, dincolo de ferestrele bătute în cuie.
Răspunde-mi, de mă mai auzi, nu te împotrivi, sunt tot eu,
am vrut să aflu doar cu cine am de-a face.
Cine eşti?
Ştiu, tu, prietena mea adevărată, care nu te-ai oprit la ce se vede,
şi, iată, ţie îţi aparţin în exclusivitate.
Nu te-ai ascuns de mine, nu m-ai minţit,
de aceea, cum să te confund cu altcineva?
Tu sunt eu,
prietenă,
în timp şi în carne.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena mea

Deschid geamul, iarna să iasă,
Să-mi intre primăvara-n casă,
Vom sta de vorbă la cafea
Şi-o s-o fac primăvara mea.

Ea nu va şti... timpul va trece,
Iar eu n-o s-o mai las să plece,
Nu mai vreau vânt sau negri nori,
Am să-mi presar viaţa cu flori.

Soarele-oi lipi pe tavan,
S-apună-o dată la un an,
Iar valul veşnic o să-mi spele
Zilele rele, doruri grele.

Deschid geamul s-alung tristetea,
Invit în suflet tinereţea,
Doar în iubire-am să mă-mbrac,
Nesperanţele mi le tac.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea

vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea...
...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, cea mai bună prietenă a mea
Se uită nedumerită:
Cine mai poate sta
Între dor şi femeia iubită?

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua ta prietenă

trăieşte în arad
v-aţi împrietenit pe fecebook
salut-o pe noua ta prietenă:
în salopetă
de blugi ea aleargă în fiecare dimineaţă de iulie
până la dudeştii
noi (?!) – cum e şi vremea asta capricioasă – acolo
un domn cu statură
poetică strânge din inimă şi citeşte
poemele sale prin gura
unor femei cu talente

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie interactivă

Cartea mea cică e marfă
şi-au pus-o deci sus pe raft
de-acolo cântă la harfă
al meu înger pus pe caft

N-am ce căuta pe raft
raftul meu poftim e mâna
ea-mi şterge visul de praf
potrivind pe ceruri luna

Raftul meu poftim e mâna
ea poate cânta la harfă
prietena mea limba româna
prieteni nu este marfă

Luna doarmă sus în rafturi
poezia mea zguduie paturi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare

te blochez iubita mea prietenă îţi doresc
o seară frumoasă ziua de mâine este o altă
noapte (?!) îşi urmează dis
de dimineaţă dis
cursul ca şi cum nimic nu ar fi întâmplare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea

vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea

care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori

cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.

şi fruntea sa e de zăpadă blîndă
şi nu poartă ochelari
şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!