poza

Promit solemn: dacă

îmi trimiţi o poză cu faţa
ta, îţi trimt
o poză cu spatele meu - chirurgia
nu stă acum
doar în cuţit, se mai scaldă şi în
ciudatul jacuzzi
împănat cu organe de unică
referinţă
(îmi trimiţi o poză cu faţa)
din dragoste şi voinţă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fotografului îndrăgostit

Aş vrea, iubito, să-ţi fac poză,
Cu ochi-ţi rimelaţi în tuş!
Deşi aduci cu o batoză,
Eu tot mă gudur ca Lăbuş.

O să mă pască o nevroză,
De mă respingi seara-n culcuş.
Aş vrea, iubito, să-ţi fac poză,
Cu ochi-ţi rimelaţi în tuş!

N-oi fi tu cea mai rară roză,
Cu sânii-ţi cât un derdeluş.
Nu mai poza ca o mimoză,
C-am să muncesc şi la retuş!
Aş vrea, iubito, să-ţi fac poză!

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza

mi-am pus o poză de profil
fără mustaţă: mă consumă o raţă
crezâd că aş fi reflexia cheală
a lunii în balta madona
pe linia tramvaiului 5

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polul Sud

Cu Amundsen am plecat
Astazi catre Polul Sud
Si in graba nu am luat
Decat poza din album.

-Care poza?
-Mai intrebi?
Poza ta de asta -vara
Cand faceai nudism la mare
Si cand plaja era goala!

Te prefac in " pinguina "
Si te iau intr-un rucsac
Fara tine mi-e straina,
Iarna, polul inghetat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea mamei

Am poza ta, o poză
Ce-n inimă-mi trăieşte
Cu-atât de pure linii;
De vârstă nu vorbeşte.

De-acolo-mi glăsuieşti
Cu buze nemişcate,
Şi, blândă, mă priveşti
Cu pleoapele lăsate.

Nenorocirea când
În cale mi se pune,
Inima ta mi-o spune,
Lângă a mea bătând.

poezie celebră de Maurice Careme din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de cartof

Te-am căutat azi în pământ
Şi ţi-am găsit inima,
Avea forma unui cartof roz
Uşor deformat de pietre.
Mai ştii când spuneai
Că azi nu e momentul,
Mâine e prea târziu,
Florile oricum mor?
Nu aş putea să privesc
O poză cu noi
Fără să mi se pară
Înduioşător de patetica.
De fapt, eu nu am
Nici o poză cu tine,
Nici o poză cu noi.
Nu ştiu de ce,
Dar am preferat să - ţi uit chipul
Şi să te păstrez,
Într-o casă roşie
Cu patru camere.

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensatoriu

poza în care par aşa de reală

se aude foşnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie... a zăpadă vie...

lacul e întreg
simţi peştii
cleştarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste

am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naştere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica şi cerul
nu se mai îndoia

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galben copil,oprit in poza

Galben copil, oprit în poză şi-nrămat
fără suflare şi dormind,
ţi-aş spune-un basm adevărat
călare pe un cal murind.

Cine a tras în calul meu?
Cu ce săgeată, cu ce floare?
Beau apă azi din curcubeu,
el singur nu mă mai doare.

Căutaţi-mă pe sub potcoava lui,
săpaţi întruna şi adânc
poate-o s-ajungeţi voi întâi
dincolo de pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul

în poza de iertare şi zbor
e un fel de acasă pe jumătate.
dealuri de nea în poză au rămas,
Crăciunul în prag se arăta.

clopoţeii sunau şi ursul dansa,
apusul se umplea de colinde.
pe dâra aceea de timp şi mama şi tata
şi bradul ieşit din poveste erau,
azi toţi sunt plecaţi într-o rugă cuminte.

colindele mai sunt
şi ursul dansează
şi tobele bat,
un fel de acasă mai este şi azi,
Crăciunul întreg e cu aducere aminte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuitoare-i poza... chipul tău...

şi plouă şi nu ştiu nimic de tine,
şi nu văd soarele de nori,
şi sunt cel trist şi ştii prea bine,
nu cumpăr florilor parfum de flori

şi nopţile îmi sunt multe ciuntite,
doar luna mă veghează uneori,
îmi ţine de urât şi vrea să uite
clipirile din noi şi minunaţii zori

mă prinde roua la aceeaşi masă,
pe ea, în ramă, chipul tău,
of, Doamne, cât eşti de frumoasă,
în poza nici nu văd să-ţi pară rău

singurătatea îmi e ca o soră,
o ţin de mână chiar şi-acum,
vorbesc cu ea o clipă oră,
acceptă povestiri rămase fum

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!