planeta celor 2 sori

Sori apunând

Zori abia născând
Toarnă pe câmpii
Dulci melancolii
De sori apunând.
Dulci melancolii
Îmi adorm cântând
Inima-n beţii
De sori apunând.
Şi ciudate vise,
Semănând cu sori
Apunând pe-abise,
- Fabuloşi bujori -
Se perindă şi se
Năruie-n vâltori
De fantastici sori
Apunând pe-abise.

poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dinu Albulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei Sori şi o barbă

Privit-am cerul
şi un turcuaz de vis
mi-a inundat sufletul în abis
prin culoarea marii de smarald
priveam trei Sori şi o barbă
o barbă albă legată de Soarele din mijloc
Lumină multă şi iubire
se revarsă-n sânul meu de om
şi-mi scaldă viaţa-n primăvară,
aduce-n pântec puterea de a fi mamă
a nostră multă primăvară
trei Sori şi o barbă albă
legate prin oceanul infinit al preţuri vieţii
ce separă lumea terestră de ei
adorm privind trei Sori şi o barbă albă
care se scutură pictând planeta
în armonii divine
sub lac de ape şi lumi
visez turcuazul din nori
şi lava ce curge-n cascade

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Star Wars – poem diamant

Pe
o planetă
cu doi sori
a crescut Luke Skywalker
o speranţă pentru cavalerii Jedi
să învingă Imperiul Galactic
şi pe conducătorul
acestuia – Darth
Vader.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuloasa din Andromeda

Deasupra marei constelaţii ce-n litere de foc fixează
O delicată povestire în fundul cerului obscur,
Departe-n adâncimi imense, iluminatul nor planează,
Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur.

Iuţeli vertiginoase-acolo în largile spirale-aşează,
Cu sorii noi, făşii de haos stârnite din eternul pur,
Şi totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează
Înminunaţi că giuvaerul încremenit e în azur.

Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce creează,
Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-azvârle împrejur
Sori noi, sori albi şi albul haos din care-alţi sori se-nfiripează

E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează,
Ori ca nălucile uşoare tăcute şi c-un şters contur,
Ce din neant scot visătorii şi sufletul şi-l populează.

poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie asupra eternităţii pe o planetă de grâu

Pe planeta Cioroiaşi, în sudul salcâmilor ţărăneşti
Tatăl meu
Ţăran oboist de mugetul porumbului
Cu acte în regulă dinspre munţii Carpaţi
Se teme să nu cadă bruma
Peste gândurile sale.
Profesorul Florin Vaibăr
Desfrunzit de singurătate
Îi învaţă pe copii Limba Română
Lângă răsuflarea câmpiei
Între loitrele celor patru anotimpuri.
Pe planeta Cioroiaşi
Sufletul ţăranilor trece printre tarlale
Ca o căruţă cu cântece
Şi umbra lui Constantin a lu' Antonie
Pare uneori
O adeverinţă de eternitate.
Pe planeta Cioroiaşi
Veşnicia are faţa brăzdată a mamei
Care mai respiră încă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta de diamant

În sistemul solar personal
Am găsit printr-un studiu banal
O a zecea planetă prezentă
Şi-o privesc telescopic atentă.

E-o planetă din pur diamant
Pentru soare e soţ şi amant
Se roteşte-n cadenţă şi-ar vrea
Să-ameţesc pe orbită cu ea.

N-am crezut că-i atât de aproape
Mii de ani de lumină străbate
Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu,
Ea era lângă mine mereu.

O planetă se-nvârte cu noi,
Ne rotim într-un dans amândoi.
N-am putea să strivim niciodată
Diamantul din casa de piatră.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra – poem diamant

Această
planetă albastră
din sistemul solar
este leagănul tuturor vieţuitoarelor,
al oamenilor şi al plantelor...
în galaxia Calea Lactee
singura planetă care-i
plină de
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrutin

M-am dus la cartierul general
al celor ce stăpânesc scrutinul
păreau a fi din altă lume
şi păreau a fi căzuţi
de pe planete stranii
străini de această planetă
ba mai mult rău erau
pierduţi în hiperspaţiu
fără orientare
cu busola pierdută
şi clepsidra spartă.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nouă din zece experţi cad de acord

Consensul celor mai strălucite minţi nu poate oferi decât,
încă o dată şi pentru totdeauna, dovada absolută că planeta
este totuşi plată... şi că, la marginea ei,
noi toţi suntem aproape gata să cădem în gol...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri albastre

freamătă de doruri munţii dintre noi
ascensiunea de ecouri îi alintă
scăldaţi de lacrimi şi de bătrâne ploi
munţii din noi de fericire cântă.

locuitori de soi pe planeta albastră
respirăm parfumul minunatelor flori
păsări îndrăgostite cântă la fereastră
şi toate nopţile sunt vegheate de sori.

doina din izvoare rezonează în sânge
zâmbete pe buze parcă-s nişte fluturi
auguste splendori sufletul le strânge
stelele se cuibăresc între săruturi.

oameni semănaţi iubire pe câmpia din voi
o să crească lanuri împlinind nevoi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!