pinza de paianjen

Pânza de păianjen

Unde ceţoasa pânză de păianjen se sfârşeşte?
Unde albul pânzei de păianjen se răreşte?
- Acolo sus, păianjenul - precum o stea neagră,
Lacomă stea,
Cu mii de ochi privea...

poezie clasică de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păianjen tăcut şi răbdător

Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Ţesând pânza atent şi încrezător.

Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând şi tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ţi arunci negreşit
Şi-al ei fir diafan să se poată fixa.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede pe lac

O pânză de păianjen ai ţesut
Ai adunat în ani lumină gândul
Ce niciodata nu l-am cunoscut
Şireaguri de mărgele îmi picură

Pe gene culoare albă sidefie
Şiruri de gânduri scoase acum
Dintr-o lume rea siderată pustie
Pânza de păianjen ca un fum

Şireagul de mărgele deşirat
Drumul iubirii liber nepătat
Traieşte iubirea frumoasă
Căci soarta uneori e dureroasă

Rămân privind în urma ta deliberat
Din pânză de păianjen esti scăpat
Şi tot trecutul greu tu l-ai uitat
Rămâi cu bine, dragul meu iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate cu păianjen şi cor

mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită

un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul

înăuntrul meu – săli pustii, părăsite
nu-i ţipenie de... ba
uite
într-al cincilea colţ al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină şi
cade
galbenul colii absoarbe...

păşesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa de păianjen

Ca o insectă ameţită
străbat văzduhul
pe traiectorii subatomice
numai de mine ştiute
zbor anesteziată
de parfumul dragostei
plutesc în eter
impregnată de amintirea iubirilor trecute
cu raţiunea subjugată
şi inima frântă
mă îndrept hipnotic
inconştient
spre ochiul magic
de o putere irezistibilă
din centrul pânzei de păianjen
mă prind organic în capcana iluziilor
mă lichefiez de dorinţă
şi mă pierd
în plasa insectelor primare.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panze de paianjen

Traim in fuga.
Mergem atat de departe
spre acel nicaieri
masurat intre doua priviri
grabite la ceas,
incat nordul sentimentelor
o ia razna printre jumatati de noi,
prin franturi de gesturi.
Inchisi intr-un sambure
de simturi
neidentificabile,
unica portita de evadare spre real
ne arunca uneori
in propriile panze de paianjen
tesute cu grija
de clipe ce si-au razbunat
singuratatea,
de fiecare data cand ai crezut
ca-ti poti permite
sa parasesti jocul acela straniu

[...] Citeşte tot

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederă pe pânză de păianjen

m-am definit iederă
să ating zidul dintre ploi,
am conturat tăcerea
cu privirea unei zile bune
şi m-am ascuns în sertarul
gândurilor de catifea.

între timp seara îmbrăcase cămaşa lunii
şi-mi înfăşurase lacrima
în flori de colţ...

aveam în palme un ţărm
în care răsădisem cântece
şi un ecou ridicat pe templul
zeilor ce-au crezut în mine.
în rest, şanţuri de dor
în care zborul îşi va fi strâns aripile.

cândva voi fi pom cu fructe sălbatice, mi-am zis,
le voi mângâia sosirile

[...] Citeşte tot

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

În nisipul umed
Paşii mei se sting,
Cu lumină-n suflet
Zorii îi disting.

Spargi în valuri norii
Dinspre orizonturi,
Îţi privesc cocorii
Cum salută porturi.

Ceaţa se-nfioară
Lin.. de briza mării
Despletind fecioare,
Mă sărută zorii.

Leneş se destramă
Fină.. pînza lunii,
Însoriţi ne cheamă
Zeiţa furtunii..

[...] Citeşte tot

poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vreme!

Vine o vreme! Off, da... Vine o vreme!
a firelor argintii din părul vieţii,
a ridurilor şi a maturităţii din noi,
copii rătăciţi prin sufletul anotimpurilor,
locuitori din încercata Arcă...
Ce ne rămâne?!
O, da! spiritul viu din fotografiile îngălbenite
de efemeritatea anilor...
Spiritul ce ne conservă în colivia eterului uman,
altfel,
el îndepărtează praful de stele şi pânzele de păianjen
din drumul elefantului roz...
Omule! mergi mai departe...
(... pe o pânza de păianjen un elefant se legăna)
Dacă nu mai poţi la galop, ia-o la trap,
iar când ai obosit, ia-o la pas
în paşii de dans al vieţii
Trăieşte! simte-te viu,
nu te lăsa doborât,
păstrează-ţi credinţa şi tăria din inima-ţi grea.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!