percy bysshe shelley

Percy Bysshe Shelley

Tatăl meu care era proprietarul prăvăliei de pantofi
Şi care devenise bogat potcovind cai
M-a trimis la Universitatea din Montreal.
N-am învăţat nimic acolo şi m-am întors acasă,
Cutreierând câmpurile cu Bert Kessler
Si vânând prepeliţe şi raţe sălbatice.
Pe Lacul lui Thompson trăgaciul armei
S-a agăţat de copastia bărcii
Şi glonţul mi-a făcut o ditamai gaura în inimă.
Un tată iubitor a ridicat deasupra mea această piramidă de marmură,
Pe care un artist italian
A sculptat trupul unei femei.
Lumea spune că cenuşa din urna cu numele meu
A fost împrăştiată peste monumentul lui Caius Cestius,
Undeva pe lângă Roma.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica când vocea tace [Music when soft voices die]

Da, muzica, când vocea tace,
Tot mai vibrează-n amintire –
Parfumul violetei moarte
Trăieşte încă în simţire.

Petala rozei, care cade,
Pe al iubitei pat se pune;
Gânduri cu tine, când eşti dusă,
Încep în suflet să se-adune.

poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vocile mor, muzica...

Când vocile mor, muzica mai întârzie,
Mai reverberează un timp în memorie –
Mirosul, când violetele mor discret,
Devine mai insistent şi mai urgent.

Petalele rozei, când roza a murit,
Cad pregătind cald baldachin celui iubit;
Iar gândurile, când vei pleca spre stele...
Iubirea însăşi va aţipi pe ele.

poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera copilului

Un prieten a văzut camerele
Lui Keats şi Shelley
De la lac, constatând ca erau pur şi simplu
Camerele unor copii şi a fost impresionat
De asta. Într-adevăr, camera unui poet
Este o cameră de copil
Şi presupun că femeile ştiu asta.
Poate că un bancher lipsit de farmec
Este excitant pentru o femeie – un bărbat,
Nu un copil gâfâind
Lipsit de aer deasupra trupului unei fete.

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia iubirii

Izvoarele cu râul se unesc
Iar râurile curg către ocean
Şi vânturile blând se contopesc
În cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
Ci toate printr-o lege stau în doi
Căci vor pe veci să fie-n unitate
De ce n-am fi şi noi?
Priveşte munţii cum spre cer se-ndreaptă
Şi valurile cum se-mbrăţişează
O floare-soră nu va fi iertată
Când fratele-şi trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
Iar luna cu lumina ei atinge marea
Dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
De nu-ţi simt sărutarea?

poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E veşnică pe lume doar schimbarea

Suntem ca norii iuţi, lunecători,
Ce-nvăluie, la miezul nopţii, luna:
O clipă trec, semeţi, strălucitori,
Şi pier în beznă pentru totdeauna.

Suntem ca nişte lire vechi, vibrând
În fel şi chip sub fiecare boare:
Niciun acord, în trupul lor plăpând,
Cu celelalte n-are-asemănare.

Un vis ne otrăveşte când dormim.
Un gând ne pângăreşte-apoi trezia.
Totuna-i de simţim sau de gândim,
De plângem sau de ştim ce-i bucuria.

Oricâtă bucurie sau dureri
Ne-aşteaptă - fără capăt e cărarea.
Şi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri,
E veşnică pe lume doar schimbarea.

poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de dana26Dude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia dragostei

Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoţii în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoţit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Şi, atunci, de ce nu şi eu cu tine?

Uite, munţii sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agaţă;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-şi jigneşte fratele şi nu-l răsfaţă;
Lumina soarelui pământu-îmbrăţişează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuşi, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruţi pe mine?

poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozymandias

Am întâlnit un călător dintr-un ţinut uitat,
Care a zis – "Picioare mari din rocă dură,
Dar fără trunchi, stau în pustiul cel uscat...
Şi-alături pe nisip, un chip c-o încreţită gură
Şi cu un rânjet de monarh înverşunat,
Spune că cel ce l-a sculptat a cunoscut
Acele pasiuni ce încă sunt şi că le-a imprimat
Cu mâna pe statui, iar inima le-a susţinut;
Şi sunt pe piedestal nişte cuvinte:
Eu sunt Ozymandias, un Rege peste Regi;
Tu cel Puternic, priveşte ce-am creat şi te-ngrozeşte!
Nimic nu va dura. Ruina-aceasta mare
De vreme fi-va măcinată, şi fireşte,
Nisipul sterp se va întinde până-n zare".

poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă scoţiană

Spre prag 'şi-întinde gheaţa colţii netezi
Şi soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal şi trece bolta
Prin ascuţişul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd şi răguşit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că loveşte într-un caldarâm
De zeci şi zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morţi, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră şi războaie,
Şi toţi regii care-au fost
Pân-a fi ţara fără regi,
Pe cântăreţii ce-au cântat
Pân-a fi ţara lor fără cântări,
Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioşii morţi,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Leviţchi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceartă

Hai să ne certăm aşa, fără niciun chichirez:
Nu-ţi place sarea cu care-mi asezonez
Cuvintele... iar mie luminile mi se sting
În veninul în care dubiile tale mă împing.

Îmi place Shelley... pentru Keats inima-ţi tresaltă,
Ceva ne desparte şi ceva ne ţine laolaltă.
Îmi plac salatele.... ţie cotletele-ţi plac foc;
Ceva funcţionează bine şi-altceva deloc.

Ceva-şi ascunde plânsul, lacrimile-amare,
Ceva tremură; ceva moare.
Eu ador panglicile-albastre de la iarmaroace,
În schimb ţie să despici firu-n şapte-ţi place.

Mi-i drag adevărul, ţi-i drag şi ţie-am observat....
Nu-i aşa că ce spun e cu adevărat adevărat?

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!