panta

Panta Rhei

Oh, privirea are sâmburi
ca şi cum ar fi o fructă,
calul inimii pe dâmburi
de din iarba ei se-nfruptă.

Stau şi nu mă clatin, stau
chiar în cercul de cuvinte
nenăscute ce erau
ca sămânţa cea de linte,

Ca porumbul, ori ca grâul,
ori ca meteorul care
taie în pieziş pârâul
cu seminţe vechi de soare.

Panta Rhei, se-nfioară
tot ce curge, numai tu
în mijloc de vieţi stai, ţară,
pururea atunci şi-acu.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superbă! "Panta Rhei (Oh, privirea are simboluri)" este cea mai frumoasă şi profundă poezie din volumul "Un pământ numit România".

Panta infinită

Eu îmi cloceam cuvântul în care se tolăneau literele pe o pantă infinită.
Îngerii ridicau aghiazma şi chiuiau
şi se îmbrăţişau şi se sărutau
de rămas bun şi de bun venit.
O fantomă gravidă avorta o casă bântuită
la răsărit.
Îmi era de coajă de măr răsucită
şi de viermi sparţi şi sticloşi
şi numai graurii îmi trezeau mintea rătăcită
cu ochii lor scoşi.
Eu îmi cloceam în coajă de cuvânt
mormântul la mormânt
şi crucea crucii mele
de când mă ştiu că sunt
şi ele ştiu de ele.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta Huazi

O pasăre în zbor neîntrerupt,
Dealuri îngemănate recăpătând culorile toamnei.
Din vârf până la poalele pantei Huazi
Melancolia se insinuează pretutindeni.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

o clepsidră cu apă ne-ar trebui
abia aşa panta rhei s-ar adeveri
s-ar face un râu frumos
pe mal în jos te-ai pescui pe tine

catren de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiţiei umane)

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
visul Doamne creşte ca o stâncă
o veşnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă

Visul creşte Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veşnicie până departe
până acolo Doamne până când
viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

Chiar dacă visul creşte ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora

E ora somnului uşor şi-a
Blestemului sacru
Ce-l poartă apa
Planetarelor oceane albe,
Ce-l scuipă-n hăuri
Munţii tari cu sânziene salbe
Alunecând naiv pe panta
Unui simulacru.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
şi am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecţiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieţii săpate,
şi mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviinţaţi
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
şi-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiţi de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit şi am descoperit
ce inutili în inserţiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acelaşi şofer care se leagănă la volan şi frânează brusc. mă dau peste cap de mai multe ori.
sunt suspendată în poziţie transversală cu "frânghia invizibilă" a lui iustin panţa de podul agigea. părul răsfirat mi se-nmulţeşte. îşi schimbă pigmentul. e ca o reţea de rhodophyta. curajoşii intră în mare. taie. probele se absorb şi provoacă arsuri în mâinile lor.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nostru cânt...

Azi văd cumplit bilanţul vieţii mele,
cu vise speranţe şi minciuni
şi faţa mea palidă şi ştearsă de timp,
cu nostalgii şi regrete în trup şi simţire,
de vise, de nădejdea că-n ziua de apoi
să urc pe panta uriaşei pârtii
spre hotarul ce ne leagă firesc
şi rămâne calea dreaptă
pe care o ezităm şi n-e teamă,
de ceea ce ne-aşteaptă în faţă
şi cu timpul să înţelegem al nostru cânt...

poezie de Eugenia Calancea (13 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Perversitatea" cafelei

Cafeaua-i tonic excelent,
Îţi e ca o cariatidă,
Când eşti de dragoste avidă
Şi vrei un straşnic stimulent
Dar la Iolanda, ea, urgent,
Efect pervers avu, stupidă,
Căci a rămas pardon, gravidă,
Sorbind cu patos şi frecvent
De-aceea pentru fete, ea,
Găsi povaţă elegantă,
Căci să le protejeze vrea
Spre-a nu cădea pe-aceeaşi pantă:
- Când mergeţi pe la vreo cafea,
S-aveţi prezervativ în geantă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!