păduri

În păduri...

În păduri de ramuri înverzite,
Ţes păienjeni stele argintii...
Gânduri nerostite, vise ne-mplinite,
Te aştept iubite, te aştept să vii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâne din păduri fermecate

Din munţi coboară pe cărări înguste
zâne din păduri fermecate
ce nu se mai ascund vederii
şi îi iubesc pe oameni.

Am pornit să le întâlnesc fără reticenţe,
frumosul capătă contur şi formă
în fiecare femeie
cu pieptul înflorit în lumină.

În amiaza mea se înalţă cântări,
mă regăsesc în sunete sculptate
pe chipul tău de zăpadă
şi mă îndrăgostesc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure de mesteacăn

Semnificaţia unei păduri de mesteacăn
nu trebuie căutată în imaginea ei.

Toată lumea realizează că, dintr-o dată,
pământul s-a oprit din respirat şi a început să zâmbească
arătându-şi culoarea dinţilor.

Poate aici stă semnificaţia unei păduri de mesteacăn,
dinţii sunt văzuţi altfel tocmai fiindcă ei ascund
un zâmbet nicidecum pofta de a rupe
altceva decât cerul prin frunziş.

Adevărata semnificaţie a unei păduri de mesteacăn
trebuie căutată şi mai aproape, în căpiţa de fân
lăsată acolo de un om,
ca un gând vechi la care ţi-ai propus să revii
poate altădată, cu siguranţă în haine albe
pe care cineva ţi-a cusut râuri
şi o pădure de mesteacăn aşa cum o vezi.

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge-o mierlă prin păduri

Plânge-o mierlă prin păduri
Secerată de gânduri;
Au plecat puii-n străini
Rătăcesc prin mărăcini;
Spune-mi puiule de cuc:
Încotro, eu, să apuc?
Să le duc mâncare-n cioc,
Apă rece în cancioc,
Boabe din lanul de grâu,
Iarbă de pe mal de râu;
Ajută-mă, cucule!
Răni îmi sunt aripile.
Mă topesc de dorul lor,
Pân la anu am să mor!
Pe soare, cu florile,
Străbătând cărările.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul sacru

Mai aruncaţi nişte vreascuri
În soare,
Am auzit c-o să se stingă
Peste câteva miliarde de ani.

Şi dacă nu mai sunt vreascuri,
Aruncaţi în soare
Câmpiile care ar fi putut foarte bine
Să fie păduri,
Munţii, luna şi cerul
Care nici nu ştim sigur dacă sunt
Păduri.

În orice caz,
Mai aruncaţi ceva în el,
Nişte vreascuri,
Nişte vieţi.

Că, uite, a şi început să pâlpâie
Pe feţele noastre,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

parc

Parcuri. Păduri domesticite.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri: parcuri sălbăticite!

Fără păduri, omenirea ar muri.

Lucian Haşa (4 octombrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt păduri virgine-n lume

Mai sunt păduri virgine-n lume
Şi-acolo vreau să mergem noi
Şi-n lipsa oricăror cutume
Prin junglă să umblăm doar goi.

Să ne hrănim ca la-nceputuri,
Cu rădăcini şi fructe dulci
Motiv să n-ai, ca să îţi scuturi,
Căpşorul când pe braţ mi-l culci.

Să ne iubim ca la-nceputuri,
De-i vremea bună, vreme rea,
Prilej să ai să mi te bucuri,
Că din priviri ai rămas grea.

Pădurea nu va fi virgină,
Virginitatea n-are rost
Şi numai noi vom fi de vină...
Ne-am dedulcit în zi de post!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec dac

Păduri străvechi sub lovituri,
Despotice bice de vânt,
Semeţele Daciei păduri
Trufaşe stau iarna sfidând.

Aspiră luminile-soare
Un vultur planând peste munţi,
Cu vârfuri pustii, fără boare
De teamă de om, triste frunţi.

Fără de seamă e râul,
Albastrul pământului meu,
Din el naşte crângul şi grâul,
În câmpul fecund, rodul greu.

Din drumu-i nimic nu-l abate,
Barierele-n cale-i se sparg,
Şi valuri cu creste-nspumate
Se-avântă mai slobode-n larg.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă... priveghetori

Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipeşte topindu-se-n vânt,
stau şi-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.

Cântă păsări şi-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.

Păsările ce cântă sunt privighetori
şi vieţuiesc cu noi în unica grădină,
creată şi udată de mâna cea divină.

Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopţile senine şi cu lună plină,
durerile lumii ş-ale noastre le alină...

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!