opune

Nu te opune (extras)

Nu te opune, lasă-te atras în tăcere
de forţa a ceea ce iubeşti cu adevărat.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirii nu-i şti venirea,
Dar îi urmezi chemarea.
Nu te poţi opune
De-i simţi îmbrăţişarea.
Îi înţelegi limbajul
Doar când eşti înţelept,
Cu ea dansezi cinstit,
Nu pe picior scrântit.
De o sfidezi în viaţă
Trăieşti cu sufletul rănit
Şi suferind.

poezie de Valeria Mahok (30 iulie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neclintire

Piatra a amuţit.
Niciodată
nu se va mai opune
vântului.
Niciodată
nu va mai propti
apele.
Niciodată
nu va mai vorbi
timpului.
Niciodată
nu va mai crăpa
în buza gerului.
Niciodată
nu va mai străluci
în arşiţa verii.
Niciodată
nu va sucomba
în culoarea gri...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina întunericului

Cum să mă despart
de Floarea-de-Colţ?
Iubirea-i piatră de granit,
nu pot, iubito, să-nţeleg
cum timpul se opune,
când două inimi se doresc
şi se unesc cu-n nume.
Stau în genunchi
rugându-mă la tot ce-i sfânt,
la Muntele Măslin mă duc,
vrând să mă reculeg.
De ce să-mi taie brazii verzi,
de ce să-mi ia şi munţii,
de ce câmpiile să ardă,
de ce sa moară pruncii.
Aştept lumina Lui să vină,
iar întunericul să plece.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa nu opune rezistenţă.
Apa curge.
Când intri în apă, o simţi ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ţi va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde doreşte
Şi nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Aminteşte-ţi mereu aceste lucruri, copile.
Aminteşte-ţi că tu eşti, jumătate, apă.
Dacă nu poţi trece peste un obstacol, ocoleşte-l.
Apa asta face.

poezie de Margaret Atwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o ţeavă
De telescop.

Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistenţă
Cariului deznădăjduit.

N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Şi nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulaţia apei
În natură.

Şi eu prind această stare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză de plop

Tremura toată – iar vântul a săltat-o-n zbor
tremura toată – cum s-ar fi putut opune vântului
în depărtare
marea
în depărtare
o insulă-n soare
şi mâni strânse pe vâsle
ultima lopătare-încetând la vederea portului
ochi obosiţi închizându-se
ca anemonele de mare

Tremura toată-atât de mult
am căutat-o atât de mult
în umbra eucalipţilor
din Primăvară până-n Toamnă
Doamne am căutat-o
singur în pădurea aceea compactă

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forţa ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
şi-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"

El n-are logică - el e iubire -
şi nu-nţelege cum de e posibil,
când totul este clar şi e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire

c-un altul, care e menit să-ţi fie
aproape şi acum şi-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întăreşte simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -şi numai el- o ştie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu în seară

Când soarele apune
Şi luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Şi mă tot revoltă.

Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.

De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.

Dar tu eşti departe
Cu gândul la mine,
Viaţa ne desparte
Şi nu ne este bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihilism social

de fapt nu stă nimeni în genunchii tăi
nevoia de a împărţi orice în timp
e doar pentru el
şi dumnezeu e singurul bad ass de pe aici
chiar dacă avem bunăvoinţă unul cu celălalt
vom rămâne tăcuţi şi ascunşi pentru apropiere
şi oricât ne-am împinge inimile în afară
cât de mult unul spre celălalt
noi suntem doar o stare a creaţiei
un gând care nu se poate opune acestui fapt
dumnezeu e nebun.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!