onest

Inutilitatea omului onest

Un om onest dezamăgeşte des,
E inutil vreun credit să-i acorzi,
În ţara noastră e ţinut în corzi
Şi-n demnităţi nu trebuie ales...

Pentru şnapani nu e de interes,
Fiindcă, onestul n-are loc sub soare,
Un om onest dezamăgeşte des,
Nu trebuie, nicicum, să-i dai crezare.

În ţara noastră, omul de succes,
Aflat la munte sau aflat la mare,
E-acela care minte cît mai tare,
Slujidu-şi, cinic, propriul interes...

Un om onest dezamăgeşte des!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic ok, onest mereu,
(Nu ca muscalul, ursuz),
- Ne-ajuţi cu tancul, friend yankeu,
Şi la cules de cucuruz!?

catren de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onestitate

Întocmai cum râdeam
odată
am râs şi azi privindu-te,
oglinda mea cu ochii verzi,
am râs,
recunoscându-te!
Şi eşti tot tu, un om onest
şi sunt tot eu, fata voioasă.
Trecut-am azi acelaşi test
şi m-ai găsit, din nou,
frumoasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg

la ceas onest
bat clopote-n burg
ca şi când
ar trimite-o depeşă pe front
unor soldaţi anonimi
dincolo de molimi, nisip
coşuri pline cu flori violet

mi-e frig şi mi-e teamă
să port pe braţul drept
o lacrimă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ferit

de strâmbele din viaţa mea
strâmbă şi rea
căi la fel de ne
drepte nu pot fi strâmbele
să te ducă pe o cale luminoasă
virtuoasa să fie strâmbă
până la capătul nedrept
m-am ferit de strâmbele
eu fiind drept şi onest
şi tu mă duci pe calea cea bună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic

Te-am citit, analizat
Si indată disecat....
Te-am pus si la microscop
Dar el este mizantrop
Invechit si depăşit,
Stiu, Pasteur l-a folosit
Insă lame virusate,
Eu le caut intr-o carte.

Si trecând aşa prin text,
Ce ai scris, ce e onest,
Diagnostic la final....
Eşti poet sentimental!
Nu se poate, e modern
Scos din coş fotomodel
Un poem cu vers arid
Insistenţa unui scrib.

poezie de Doina Bonescu din Paşi în anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul marin

teamă sau milă
la şaizeci de grade

salinitate

primul meu rol
a fost căderea
între far şi sextant
cu un scop definit
ca să-nţeleg
ultimul act
jucat aproape de final
prăbuşirea
în altfel de durere
pe drumuri clădite
în trupuri de scoici mamut

aplaudă azi
prestaţia mea
cum a fost

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul plagiator Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale din 2014, şi hoarda lui de corupţi îşi continuă planul diabolic de a împiedica românii din diaspora să poată vota toţi, pentru că majoritatea votează împotriva lui (pamflet)

Renunţă, bre, la viclenii
Şi fel şi fel de calomnii!
Noi ştim c-ai ordin de la Est;
E mult mai simplu şi onest,
Daţi bulentinul ştampilat
În dreptul tău, gata votat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 66

Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerşeşte
Că puşlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mişeleşte,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârşirea-i terfelită tare
Puterea-i şchioapă şi secătuită,
Celui ce ştie, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învăţătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.

Sătul de tot, aş vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 137

Iubire oarbă, ochii mi-i sminteşti,
Încât privesc şi par a nu vedea;
Ei ştiu splendoarea şi unde-o găseşti,
Dar cred că cea mai bună-i cea mai rea.
Şi dacă ochii cei părtinitori
Ar ancora în golful tuturor
Din plăsmuirea lor de ce faci sfori
Să-mi legi cu ele gândul păzitor?
De ce să cred că acest mândru lot
E doar al meu, când e ogor comun?
De ce-ai mei ochi să vadă clar nu pot
Şi-un chip pătat îl fac să pară bun?

Tot ce-i onest, ochii îmi văd greşit,
Căci o destrăbălată i-a vrăjit.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!