oftică

Bostănelul

Un bostan şi-o bostănică
Stau pe gând şi se oftică;
De ce oare bostănelu'
Nu i-a înşurubat inelu'?!
Bostănelu' se căzneşte
Să-i explice pe muţeşte,
Cum că el ar cam fi vrut,
Insă gândul i-a fost mut.
Bostănica lăcrimează,
Gândul ea şi-l repudiază
Şi îl părăseşte-n lan,
Pe iubitul său... bostan.

poezie de Liviu Reti (5 ianuarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie oftică

Ce proastă pari, lumina mea,
De carne căzătoare stea;
De ce te-ai fi desprins de cer,
Să cazi în golul efemer?!

Eşti ofticată, mi se pare,
Pe cer, şi-ai vrut să cazi în mare,
Sperând că marea-i pentru tine
Un cer care ţi se cuvine.

Visând că eşti un corp marin,
Ai ars în ochiul meu puţin;
Crezând că eşti un corp ceresc,
Am îndrăznit să te iubesc.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul iubirii

Albul cald al strălucirii
Se răsfaţă la fereastră
Întregind jocul iubirii
Cu o şansonetă-albastră.

Doar pădurea se oftică
De atâta fericire
Când o frunză care pică
Cu-n sărut îi dă de ştire

Că-n alai de crizanteme
Şi petale de narcise,
Peste pătura cea verde,
Dragostea-şi clădeşte vise.

Violete parfumate
Cu ambrozie cerească
Se apleacă-ngândurate
Când fiorul dă să crească.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia

Motto:
"Invidia-i o răutate
Ce te încearcă uneori,
Când n-ai control de calitate
Asupra propriei valori."

Invidia

Cunosc invidioşi o mie
Care de care mai "curat",
Deontologi în ale vieţii
Cu fiere-n sângele stricat.

Invidia-i o răutate,
E sâmbure de nebunie,
E neputinţă, laşitate,
E-a spânzuratului frânghie...

Invidia e cea ce strică
La om întreaga-i existenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă

(Toamna... iar sunt copil)

Toamna... iar sunt copil,
Prezenţa mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbeşte-n bizare cadenţe....
Oftică, toamna şi zdrenţe...

Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?

Sunt iar in oraşul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insolenţă...

O cădere în plin, în gol, ce contează,
Doar nimeni nu-ntreabă, ci se conformează,
Pe-o latură-n vogă ce-aduce cu moartea,
E una sarmană, ce nu-şi trage partea,
Dar ea, Nemurirea, nu mai există,
Nici stima, sublimul, nu sunt pe listă,
În tot universul, în toată fiinţa,
Cloceşte misterul... e doar neştiinţa...
Nu ştie, nu poate, nu vrea să trezească,
La zala din fire, pasiunea regească,
De mult timp slujeşte odată cu glia
Dar astăzi se-ntrece, ea însăşi Prostia...
"E fals, făcătură!", un bob de sclip[ire,
De minţi obosite se spune-n neştire,
Rămâne, cum dracu, prin rânduri oftică,
Subiectul e mare când intriga-i mică...

Cum toată povestea un pleonasm pare,
Aşa adevărul e o fabulare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară toridă

N-am avut aşa o vară...
Toţi din bloc sunt în vacanţă (!)
Câteodat' la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă
... pensionară,

Şi nu vezi maşină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoţ mai pică
Făcând spume prin parcare
... de oftică...

Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arşiţa amiezii
Nu se-avântă chiar şi ei
... maidanezii ;

Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi e vară ninge, ninge...

Mă doare clipa cea târzie
Şi albul de pe tâmpla mea
Deşi îmi fac anestezie
Cu gheaţa florilor de nea

Urăsc sărutul bătrâneţii
Şi Doamne cât de mult aş vrea
Să cumpăr anii tinereţii
De s-ar putea, de s-ar putea.

Dar ura se preface-n teamă
Când mă gândesc la viitor
Şi-aş vrea să nu o iau în seamă
Dar sunt un simplu muritor.

Obrazul mi-e talaz de riduri
Şi simt cum vine în galop
Un asfinţit cu patru scânduri
Care îi spune vieţii: -Stop!

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La balamuc

La balamuc e-o faună pestriţă
E lumea la o scară mult mai mică
Şi-acolo-s premianţi dar şi oftică
Intrigi şi drame, aur şi pojghiţă.

Doctori nebuni se-ntrec cu pacienţii
Şi fiecare crede că-i normal
Totu-i rutină şi-un respect formal
Şi foarte rar uzăm de intervenţii.

Sunt în salonul patru cu celebri
Pitagora, Aristotel şi Dante
Alighieri, altfel mare fante,
Şi încă doi, nu-i zic, sunt cam funebri...

La masă vin de la saloane bune
Un Topârceanu, cum îl ştiţi, glumeţ,
Şi Sadoveanu, comunist isteţ
Apoi Vadim, chitit să se răzbune.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (4 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele albe ale umbrei

departe
în adânc de codru
pe un meleag
cu nori de lapte grei
acolo oamenii seacă
de dor
de oftică
de trista lor cădere...

o flacără
aprinde-a lor mâhnire,
conduse
suflete oarbe spre pieire,
sclavii zeului indiferenţei
gol în nemurire...
mâhnire mocnind în abis

pe stâncile
de ger uscate
chiar sub cel soare

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!