ochii care nu se vad se uita

Ochii care nu se văd se uită.

proverbe româneşti
Adăugat de NICU T
Comentează! | Votează! | Copiază!

in orice citat care rezista timpului exista un sambure de adevar, dar cred ca uitarea ochilor depind si de inima [...] | Citeşte tot comentariul

Rogu-te,uită pricina (acrostih)

Văd în ochii tăi lumina
Iubirii de altădată.
Rogu-te, uită pricina!
Gândul la tine mă poartă.
Inima din nou te cheamă.
Lasă-mă în viaţa ta!
Iar să-mi fii alături, doamnă.
Arată că poţi ierta!

acrostih de Dumitru Delcă (16 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că ochii care nu se văd se uită. E drept, şi aşa se întâmplă cel mai adesea. Dar cineva, cu-o memorie care nu lasă rănile să se-nchidă, spusese că distanţa stinge focul mic, în timp ce-l înteţeşte pe cel mare.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi!!!!!

ochii tăi, ochii tăi mereu plânşi
îi văd duşi, îi văd ninşi, îi văd stinşi

şi-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind

şi-i aud cum mai strigă în sec
ba să vin, ba să nu, ba să plec...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerul potrivit nu se va uita niciodată la casa, maşina sau contul tău bancar. Un partener ideal se va uita la zâmbetul, ochii şi inima ta, încercând să le completeze. Greu?

citat din Alexandru Chermeleu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
Aşa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609)
Adăugat de Miron Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Ai ochi fascinatori de şarpe.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atraşi de mişcătoare ape
Atâţia trecători s-au înecat.

Ai ochii verzi şi-atât de mincinoşi...
Când mă opresc şi-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.

Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
Şi mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Şi ochii tăi cu ape mişcătoare?

Când văd privirea ta nepăsătoare
Ţigara stinsă-n colţul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mişcătoare!

poezie celebră de Magda Isanos din Pomii cei tineri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovişteană...

Nu văd ca să mai zboare-un gând
Spre locuinţele lacustre,
Dar pe Bacovia îl văd bând
Din tihna care stă să mustre...
Îl văd cu ochii plini de plumb
Purtându-şi suflul pe alei,
De-un violet cu-n iz de scrumb
După iubitul său condei...

Mă-ntreb cu un contrast de Christ,
Faţă de el, cu ce-s mai trist?...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!