obsesie

Obsesie

sa calatorim pe caii de vant
prapastia iubirii
adancime
in adancul ochilor tai
ma prabusesc infranta
infiorata ora se ascunde
ma ascund de tine in
raza de soare
ma ascund in tine
ma pierd in imensitarea
inimii tale
o iubire infinita
paseste pe campia mintii mele
obsesie vis dorinta
flori care cresc hranite
de iubire.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul sidefiu

Cu o veche obsesie
mă-ntorc pe propriile urme
amintindu-mi
că demult, grăbind
peste spinarea amiezii,
melcii mi-au lăsat
ca semn de recunoaştere
drumul sidefiu
spre odihna de sub pietre.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Înţelept fără voie
şi fără de soartă,
oaia neagră
a cuvintelor din amvon,
Parte din totul
şi fără de parte,
născut fără întrebare...
Rămâne totuşi
obsesia lutului.

poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopia iubirii

într-o parte a lumii
mă aşteptai fără a şti
că nu sunt
încă
eu nu ştiam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei

erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te urmăreşte
imaginea mea,
şi nu poţi
să nu recunoşti
această obsesie...
Fugi!
La capătul lumii
nu te aşteaptă libertatea
cu braţele deschise,
nu te-aşteaptă liniştea.
La capătul lumii sunt eu,
îngenuncheată de dragoste,
şi-mi ţin ochii închişi,
pentru că nu mai pot opri
plânsul...
Taina lacrimilor mele
o vei duce cu tine-n
mormânt...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Noi, toţi, ne scriem sufletul pe Moarte,
surâdem, hohotim, dorim, durăm...
fie-ne Depărtarea să ne poarte
-n Aproape pe care îl sperăm!

Fie să fie jocul – deopotrivă –
cinstit, hain, urât şi descântat!

aici se-mplântă lespedea votivă
deasupra unui cuget de bărbat...

şi-un ultim vers, în curgerea lascivă:
slăvita mea, cât cer ni s-a-ntâmplat!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum?

cuvintele vin şi se duc
zac bolnav
telefonul sună pisica doarme
Linda aspiră
aştept să trăiesc
aştept să mor.

aş vrea să fi putut trezi în mine ceva curaj.
o obsesie idioată
dar copacul de-afară nu ştie asta:
îl urmăresc în după amiaza târzie şi însorită
cum se mlădie urmând vântul.
nu-i nimic de declarat aici,
e vorba doar de-o aşteptare.
fiecare trebuie să-i facă faţă singur.

Oh, odată am fost tânăr,
Oh, odată am fost incredibil
de tânăr!

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt perfect de acord cu nimicul

este o întrepătrundere
la subsolul ideii
acolo unde greutatea sinelui se dublează
vântul se împotmoleşte
în lutul fragil al timpului
trăim ascunşi în noi
biciuiţi ore în şir
de acelaşi cadru metalic
al neînţelegerii

de unde venim
venim dintr-o obsesie palidă
sau dintr-un gri al umbrelor alungite
până la urmă
este o înjunghiere a fantasticului
ca o gură de aer zimţată
inspirăm
expirăm
şi totul devine
cenuşă purtată în cele patru zări

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Obsedat de gălăgie, în nelinişte trăiesc,
Mă calmez, mă enervez, nu-i normal, nu e firesc,
Am fugit de vânt şi ploaie să ies dintr-un anotimp,
Am întârziat devre, e şi am ajuns târziu la timp.

Am ieşit din drame, doamne, chiar şi din minţi mi-am ieşit,
Sun nebun, poet bolnav, psihic am înebunit,
Dorm, visez focuri şi arme, şi cum pierd acest război,
Simt cum mor, simt cum rezist, dar şi morţii sunt eroi.

poezie de Ionela Hondreac (21 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînvinşii

Cândva am fost de neînvins
Dar ploile au sădit în noi un ochi de apă
Ce viforul l-a îngheţat sclipind.

O voce din întunericul de sticlă
Ne îndemna stăruitor
Să nu pierdem a lebedei măiastre urmă

Vis, obsesie sau dar divin precum zahirul
Cu penele-i de azur şi foc
Plutind agale, fără griji
Cea veşnic prinsă între două lumi
Aproape că a fost a noastră.

Acum, însă, pierdută este
Pe harta ţinutului ce nu există
Acel tărâm în care, noi doi
Cândva am fost de neînvins.

poezie de Alexandru Leonidas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!