norii plutesc in viata mea

Plutesc, plutesc, inerţie

Plutesc, plutesc în derivă, nici nu ştiu ce mă ţine pe val!
Nu sunt regină, nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...

Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.

Plutesc, plutesc, inerţie, şi-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie şi ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!

Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman şi-o iubire să-i cer.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te inimă!

m-aş fi lăsat să plutesc pe norii de iubire,
pe unde calătoare să vibrez uşor...
dar a pluti, înseamnă rătăcire
şi m-am trezit, alungând din dor.

m-aş fi lăsat purtată de iubire,
dar unde e iubire... nu poţi şti.
mai mult eu mi-am dorit o regăsire
a sinelui de-a exista şi de a fi.

şi luptă aprigă în mine...
te-aş fi iubit până la stele...!
tu te-ai iubit mai mult pe tine,
iar eu, rămasă-n firi rebele.

ce trist când cineva iubeste
şi numai el e în poveste!...
şi inima se-mbolnăveşte
şi raţiunea te orbeşte!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sanctuar

Neted, lipsit de cleveteli este-al meu drum,
Iar norii plutesc jos, în lung de culme;
Aerul e dulce, cu cârlionţi de fum,
De la toate podurile pe care eu le-am ars în lume.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând pe Yangzi spre secretarul Yuan

Melancolic, departe de prieteni şi de rude,
Plutesc, plutesc prin pâcle şi ceţuri
În barca mea cu pânze care mă duce spre Loyang.
În Yangzhou copacii susură-n amurg ca nişte clopoţei,
Marcând ziua şi locul despărţirii noastre...
Când şi unde ne vom întâlni iarăşi?
... Soarta este o barcă pe valuri,
Purtându-ne, fără să ne ceară părerea, încoace şi încolo.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii – cocori cu aripile răsfrânte
Şi închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Şi inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării –
Norii, doar norii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

timpul isi
smulge orele din
burta
si le arunca pe podea
eu zac rapusa de
intrebarea
unde e soarele in
viata mea
raze razlete ca niste
sulite
strapungand norii
ma prind de marginea
visului
si zbor pana la tine
tu esti soarele
care se rostogoleste prin
mintea mea.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pe un ţărm de vis

pe ţărmul iubirii nu e loc de furtună
doar valuri albastre să umezească urme
de săruturi tandre sub clarul de lună
şoapte mângâieri nicicând să se curme.

plutesc pe valul mării liniştite
şi pescăruşii zboară deasupra mea
în fericirea mea razele-s împletite
purifică la rădăcină nostalgia grea.

mă tot întreb cu visele din mine
ce să mă fac cum să le dau un rost?
unde pot să le alătur clipelor divine?
cum să fac timpul să nu fie anost?

port în mine viaţa superbă nestemată
stăpână peste suflet- iubirea fecundată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirenele

Sirenele pe luciul mării calme,
Când seara-şi plânge veşnica-i durere,
Plutesc uşor spre zarea-ndoliată
Gigantici fulgi desprinşi din alte sfere.

Plutesc uşor, şi-n părul lor de zâne,
Ce le-nveşmntă-n haina de mătasă,
Îşi joacă luna stinsele-i reflexe
Şi-n ochii lor tot farmecul îşi lasă.

Apoi pe stânci blănite-n spumă albă
Şoptesc târziu, cu drag înlănţuite,
Şi fragede cântări spre cerul nopţii
Înalţă-n taină firei adormite.

Şi cântul lor trezeşte marea-ntinsă,
Când spre-nălţimi eterice se stinge,
Căci plâng pe ţărm pădurile virgine
Şi plânge valul ce de val se-atinge.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii sunt apă plutitoare,
Sunt când negri de supărare,
Sunt când gri, de îmbufnare,
Sau, sunt albi, strălucind în Soare.

Norii te îndeamnă la visare,
Te învaţă, că orice stare este trecătoare,
Îţi găzduiesc iubirea cea mare,
Te umplu de frumos şi de relaxare.

Norii sunt Dumnezeiască binecuvântare,
Sunt plasă de asigurare,
Când esti cu capul în nori
Şi înveţi cu dragostea ta, să zbori.

Uneori, norii se supără, precum valurile vuiesc,
Cu forţă fulgere zămislesc,
Cu tunet, văzdul îl trosnesc,
Apoi, se risipesc şi de sub razele Soarelui, zâmbesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!