neted

Sanctuar

Neted, lipsit de cleveteli este-al meu drum,
Iar norii plutesc jos, în lung de culme;
Aerul e dulce, cu cârlionţi de fum,
De la toate podurile pe care eu le-am ars în lume.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZeVrele

V
orbind despre pietonii ajunşi
deştepţi la semafoarele raiului se observă
o anumită flecire (?!) a capului neted pe care îl trec
fără prea multă intenţie pe
zebrele aparent liniştite
dejunând lăstari orbitori din gardul
încă viu al grădini
în
V

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu taxiul printre stele

Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.

Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime şi troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...

Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălţăm castele,
Pe furiş intrăm în vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servitoarea

Platoul pe care mi-a servit cina era oval,
Neted şi lucios ca lemnul de santal:
Peşte, alb la fel ca spuma mării,
Aromat cu piper auriu ca geana zării;

Vin de palmier care se scurge, alb-verzui,
Printre buzele dulci, deschise-ale palmierului.
Dar cine-ar putea bănui sau enumera, ehei,
Nenumărate alte lucruri servite de-ochii ei?

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frâiele scăpate

au dus pe câmpie lebăda
care tremura sub spicul copt
de atâta supărare căuta apa
şi ţinutul neted din faţa sa
ardea ca o sahară ziua
fără încetare au dispărut buzele
uscate erau hamurile cu toate
capetele de cai şi cămile uitate
într-o oază ce dur sugrumă
o sete dintr-o poveste spusă
de şeherezada care mângâie
lebăda adusă în pustietate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leagăn

Şi pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă,
Iar la gât îţi voi lega cu-o bogată mândră salbă,
Pe-al tău braţ rotund şi neted ca petala cea de crin
Înşira-voi mărgean roşu şi brăţare de rubin.

Rochie albă ca spuma şi ca norul de uşoară
Îţi voi atârna de umeri şi ca îngerii ce zboară
Vei zbura şi tu în lume, - iar în loc de maica ta -
Fericirea şi iubirea sufletul ţi-or legăna.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîviere

Aud cum creşte iarba
sub plapuma de frunze,
aud şi mugurul
plesnind pe ram.
E semn divin
că primăvara
aşteptată de un an,
apare dimineaţa din senin.
Venirea ei este vestită,
de-un Soare tânar
cu zâmbet larg de raze,
lucind pe cerul neted
de cobalt.
E timpul când se nasc peome
şi visele uitate-n iarnă
se-mplinesc,
iubiri care s-au stins
se regăsesc,
patrund în suflete timide,
ca razele de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de a deveni indian

Dacă ai fi însă un indian,
numaidecât gata să sari pe un cal în alergare,
avântat pieziş în aer,
şi ai tremura mereu
înainte de a porni în galop peste pământul
care se cutremură, până când n-ai mai da pinteni,
căci nu ai avut pinteni, până când ai lepăda frâiele,
căci nu au fost frâie, şi de-abia ai mai zări ţinutul din faţa ta,
întinzându-se neted, ca o câmpie cosită,
de unde deja au dispărut gâturile şi capetele de cai.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un băietan

De-aş fi prinţ oriental, o, băietane,
Aş îmblânzi pentru tine căprioare
Să-ţi doarmă neted la picioare
Ca-n miniaturile persane.

De-ai sta pe un covor de Ispahan
Aş vedea lumea-nfiorată
Ce ţi se oglindeşte roată
În ochiul tău de vultan.

Ţi-aş da un şoim pe mănuşe
Şi-un cal arab de neam ştiut
În locul căţelului slut
Ce te precede la uşe.

Poet la curtea lui Cosroes
Pe douăzeci de moduri aş cânta
Tot farmecul şi tinereţea ta
În fum de nard şi de aloes.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!