neputincios

Despre iarna

Alb…
atâta alb
că ochiul lăcrimează
şi trupul tremură
neputincios
să cuprindă
atâta prospeţime.

Alb…
totul alb.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste nocturna

Iat-o din nou venind
Cu al ei mers elegant
Parul negru ca un vid
Ondulatele-i suvite ma cuprind

Sunt neputincios
Si cum as rezista
Ce vrajitoare-n chip de zana
Ce fermecata stea

In ochi nu ma priveste
Ma simt neputincios
Nemarginit-a ei putere
Ma-neaca nemilos

Si-a trecut din nou
Ca vantul printre frunze
Din nou ma zguduie
Acele fermecate buze

[...] Citeşte tot

poezie de Laurenţiu Bodişteanu (5 aprilie 2012)
Adăugat de Laurenţiu Bodişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În absenţa iubirii, sufletul rămâne fără suflare; bolnav şi neputincios.
Îşi continuă drumul cu tălpile pline de spini. Toate lucrurile în jurul său sunt străine şi ''ard''.
Iubirea este echilibru, discernământ măreţ şi scut împotriva tuturor greutăţilor.
Fără iubire, raiul nu poate aştepta.

poezie de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja

Pe nisipul ei fierbinte
Tu păşeşti cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Şi tu-l priveşti... romantic

Te rog şi eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubeşte-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.

Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ţi doresc mică sirenă,
O plajă... şi dragoste eternă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârâit de urlet

împarte corpul
multor tentacule
şi când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confirmarea învierii

Mi-e dor de tine cu putere,
Ca morţilor de înviere,
De care sunt neputincios,
Lipsit de zâmbetu-ţi frumos!

Hristos, din morţi când s-a trezit,
N-am îndoială c-a zâmbit,
Nici tu să nu te îndoieşti:
Voi învia, dacă-mi zâmbeşti!

Zâmbetul tău mi-a confirmat:
Adevărat am înviat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă număr încet

să-mi treacă nişte sentimente
ameţite de lovitura dură
pe care mi-am aplicat-o
ascund dincolo de gratii
trăirile unui suflet neputincios
nu ajung până la trei şi plonjez
în realitate virtuală tabloul
e murdar de vini închipuite
trec de patru încet cobor
sunt prea buimac să mă scol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tălpile pline de spini

În absenţa iubirii,
sufletul rămâne fără suflare,
bolnav şi neputincios,
Îşi continuă drumul cu tălpile pline de spini.

Toate lucrurile în jurul său
sunt străine şi ''ard''.

Iubirea este echilibru,
discernământ măreţ
şi scut împotriva tuturor greutăţilor.

Fără iubire,
raiul nu poate aştepta.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă în inimă

Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne loveşte niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălţat!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maicile

O salbă de stele
împodobind izvoare,
lin, una după alta
trec maicile
cu brâuri de ninsoare.

Un pui de stea
se zbate neputincios în ape,
tăcute, trec maicile şi mai departe.

Izvoarele în cântec se-nfioară
un nou potop de stele
coboară-nfăşurat în iz de primăvară
Pe dedesuptul lui
cu poale de izvoare
trec iarăşi maicile
cu paşi tăcuţi, de floare.

poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia"-1977
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!