necuviinţă

necuviinţă

Necuviinţa

Pe al vieţii lung traseu
Este o interferenţă
Între lipsa de decenţă
Şi surplusul de tupeu.

definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o fracţiune de secundă, ne-am închipuit că suntem stăpânii Universului. Şi, încă mai persistăm în această necuviinţă.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt scriitor şi nici nu vreau să fiu, căci aş socoti o necuviinţă şi o mârşăvie faptul de a mi da în vileag toate tainiţele inimii şi de a face negustorie la taraba lor literară cu descrierea meşteşugită a simţămintelor mele.

Dostoievski în Adolescentul
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o mare necuviinţă ca cineva să-şi înşiruie titlurile şi funcţiunile pe scoarţa unei cărţi. În literatură, numai superioritatea spiritului are curs; aceia care vor să scoată la iveală altele, arată că le lipseşte aceasta.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neruşinarea premierului plagiator Victor Ponta

Neruşinarea, ştie-oricine
Că e o lipsă de ruşine,
Că este o impertinenţă,
O lipsă, spunem, de decenţă,
Că este o necuviinţă
Nedemnă de orice fiinţă.
La el e, însă, colosală
Şi-i starea lui cea naturală.
Duşmanii-i spun că e mişel,
Prietenii că-i... parşivel.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiai că lupii ucid de plăcere?

Când doar copitele
nisipul fin al plajei
îl mai aruncă-n mare
şi-un soare desuet
discret îmi bate-n geam,
păscută-s de nesomn
şi în cenuşă,
amurgul clar îmi dojeneam.
Un lup stingher
clar, colţii şi-i împlântă
în visul meu
care-şi îndreaptă paşii
spre niciunde,
şi în durerea umbrei
ce avid mă soarbe
nisip de plajă,
pe veci voi rămânea!
În tropot viu,
şi-n colţ de lup
mă regăsesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!