nectar

pahar cu vin

Paharul cu vin

Leagăn cu nectar divin ce iute-alungă orice chin!

monostih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitropolitului Bartolomeu

Din comoara Ta, Părinte,
Dăruit-ai lucru rar:
Picăturile prea Sfinte,
"Păhărelul cu nectar".

madrigal de Gabriela Genţiana Groza (2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Nu îţi dau codul meu.
Kramer: Pariez că îl ghicesc.
George: Da, cum să nu.
Kramer: Da, ei bine... Să vedem... Putem să eliminăm din start zilele de naştere. Este prea evident. Nici numere... tu eşti un om al cuvintelor. Să apofundăm problema... Ce fel de om eşti? Ei bine, eşti un om slab, fără caracter, un om al tentaţiilor.
George: Uh...
Kramer: Însă ce te tentează? Eşti un tip corpolent. Cu betelia cam largă. Deci, ce plăceri ai tu? Oare gustările sărate sunt cele după care tânjeşti? Nu, nu, nu, nu... Ţie-ţi plac dulciurile.
George: Trebuie sa plec.
Kramer: Oh, te poţi îndepărta... însă mereu te vei întoarce la stăpânul tău întunecat... Bomboana de cacao! Şi numai cel mai pur sirop de nectar te poate satisface. Dacă ai putea, te-ai îndopa cu un galon... Ovaltine!? Hershey!? Nestle Quick!?
George (fugind): Taci din gură!

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ghiocei

Au murit ghioceii, cam de-alaltăieri,
deodată
au lăsat un răzor întreg pustiu, petalele la gunoieri,
albul în griuri... pată.
Parcă-i revăd, încolonaţi cu ovalele în terţe aplecate
în timiditatea lor umilă,
într-atât încât aproape îi uitasem, că-i credeam pentr-o eternitate,
cum ne credeam pe noi copil, copilă.
A rămas, pură, o tristeţe că tot e-atât de scurt când e sublim,
atât de efemer
cu cât e mai fragil, nevinovat, mai neştiut, aproape anonim,
aflat numai de cer.
M-ating în gând petalele, cum de-mi devarsă cald
din ars de veştejire
şi, o lacrimă mă storc, tot stânjenit de-atât sensibil, în ascuns de fald
de-o floare, în amintire...
O buburuză în zbor aspiră rând pe rând nectar
de-albastrele zambile, de pe răzoru-n răsărire...
şi mă scurg tot, topit, prin gaura de iris -şi el tot florar-
aşa, cât încă o-i mai fi martor de plăceri, iubire...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Mamă cât de tânăr eram,
Puf de fulg, de pe piept, când zburam
Cale-albastră, din cer, în priviri...
Nu mai rabd nostalgii, amintiri.

Mamă cât de suplu eram
Ca un paj... prin idile fugeam
Mlădios; lunecând pe speranţe,
Mi-acontam viitor de vacanţe.

Mamă cât parfum degajam
Dintre roze... nectar răsuflam,
M-aninam cu liane de braţe
De iubiri reînnoite, nesaţe.

Mamă cât curaj emanam
-Cum vulcanul ce-n piept îmi zbăteam-
Prăvăleam orice zid, piroclastic,
Cu un şarm, dezarmant, de sarcastic.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!