necredincios

Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul viitorului

Venită de nicăieri
De ieri
O pacoste amară
Ce zboară
Peste acest ţinut
Pierdut
Departe-n timp
Va triumfa.

Şi-arată groaznic
Năpraznic
Ne va izbi în inimi
Cu patimi
Va fi lovit Pământul
Iar Sfântul
Ne va privi plângând
De după nori.

Şi zilele-s aproape
Să-ngroape

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu şi-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.

Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
şi nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă şi suspină
şi se roagă în zadar.

Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom şi-i zgârcit
care-şi poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Plouă agonic în noaptea de Paşte,
şi eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-şi croieşte
o cale aidoma.

Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
şi apa în mine se scurge
din ceruri morminte.

Fulgerul aspru pe cer făureşte
lumină din lumina
nesperatelor credinţe.
Natura întreagă amorţeşte
pierdută-n dorinţe.

Şi tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi mari învăţaţi

Odinioară în anticul oraş Afkar trăiau doi mari învăţaţi
care se urau şi care-şi luau în râs unul altuia învăţăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existenţa zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.

Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piaţă şi, în mijlocul susţinătorilor,
au început să conteste şi să argumenteze foarte convingător
existenţa sau non-existenţa zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărţit.

În acea seară necredinciosul a mers la templu
şi s-a închinat înaintea altarului,
şi-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.

În aceeaşi oră celălalt mare învăţat,
cel care ţine zeii în mare cinste, şi-a ars cărţile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-i cu asta?

E iar potop... alunecă pământul...
oamenii aleargă năuci
să-şi împlininească dorurile,
fiindu-le teamă că nu mai apucă să guste
mult râvnitele
plăceri lumeşti, în haosul ce răsare peste tot,
privesc neputincioşi cum se duce totul de râpă,
cum speranţele lor de trăinicie a fumului
sunt spulberate şi zădărnicite
de Cel Nevăzut, dar simţit şi recunoscut fie şi numai subconştient şi de ultimul necredincios.
Arde lumea, iar dansului focului îi scapă duhul din braţe,
nereuşind să-l mistuie, pentru că a fost gândit să fie indestructibil
şi atunci, se mulţumeşte numai cu trupul atât de fragil, atât de
vulnerabil.
E iar potop... alunecă pământul...
alergăm năuci,
pentr-o gură de aer,
dar nici de data asta
nu catadicsim să pricepem
NIMIC...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce ne naştem oare?... oricum plecăm din viaţă...
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă şi doar un om ai fost...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout (14 septembrie 2006)
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un credincios de laudă-n Hristos

Un credincios slujeşte cu bucurie (Ps. 100:2)
Cu frică mare şi credincioşie (Ps. 2:11; 1 Cor. 4:1)
După puterea care Dumnezeu i-a dat (1 Petru 4:11)
Cu dragoste, cu cugetul curat (Gal. 5:13; 2 Tim. 1:3)
Smerit slujeşte lui Dumnezeu şi tuturor (Fapte 20:19; 1 Petru 4:10)
Cu scumpătate lui Isus şi fraţilor (Col. 3:24; Gal. 5:13)
Un credincios se laudă-n Hristos (Filip. 3:3)
Cu slăbiciunea şi cu crucea aicea jos (2 Cor. 12:9; Gal. 6:14).

Un credincios sporeşte-n credinţă (2 Cor. 8:7)
În dragoste, în râvnă, în cunoştinţă (2 Cor. 8:7)
În mulţumiri spre slava Tatălui de sus (2 Cor. 4:15)
În binefaceri şi în lucrul lui Isus (2 Cor. 8:7; 2 Cor. 4:15)

El creşte-n har şi cunoştinţă (2 Petru 3:18)
Spre mântuire, în dragoste, credinţă (1 Petru 2:2; 1 Tes. 3:12; 2 Tes. 1:3)
El are o vorbire nouă în Hristos (1 Cor. 1:10)
Nu inimă ce-i rea de om necredincios (Evrei 3:12)

Nu mai trăieşte el, ci-n el Hristos (Gal 2:20)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru un necredincios

Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...

Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul măscăricilor-poeţi...
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr

De stai atent privind în noapte
La sferele de sus din cer,
La cele din calea de lapte,
Sau cele dintr-un loc stingher,

Cum vraja lor pătrunzătoare,
În sufletu-ţi contemplator,
Îşi face cuib premergătoare
Spre-a-ţi desluşi pilduitor

Cum dinspre depărtări lumina,
Pe cerul nopţii înstelat,
A sferelor în fapt cu vina
Prezenţa lor le-a-ntruchipat,

Necuntenul nemărginirii
Al haosului necuprins
Dezleagă noima rânduirii
Întru repaosu-i nestins.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (3 iunie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!