neant

Omul este un neant faţă de infinit, un tot faţă de un neant, o medie între un neant şi tot.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul şi gândul – neant şi libertate, libertate şi neant.

Camelia Opriţa în Viaţa e un timp numit libertate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este omul în mijlocul naturii? Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant: o mijlocire între nimic şi tot.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viaţa toată!

Gândul e roşu
Cum roşie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a-nveşmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul - neant -...
Neant, viaţa toată!

Sângele-i roşu
Cum roşie-i zarea,
Albastru răsare uneori, cerul,
Gândul mai cheamă la el
depărtarea...
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a îmbrăcat,
Embrioni verzi
mai germinează pământul,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul spre neant

Eu vin cu toată viaţa mea şi gulerul deschis
Şi pe peron aştept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări şi nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari şi pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau şi inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ţipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, şi mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aştept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noi, praf

Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când?
Negru?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
şi a rămas cenuşă.

Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.

Aparent, se cam sfârşise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.

Neant.
Ceva (?),
vag.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Manolea (3 martie 2009)
Adăugat de Georgiana Manolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum spune Sfântul Augustin, putem şti ce nu este Dumnezeu, dar nu putem şti ce este. Nu este deznădejde. Nu este teroare. Nu este ţărâna care gâlgâie în gâtlej, nu este hârâitul întunecat al leşinului care ne duce la neant prin neant.

citat clasic din Vladimir Nabokov
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În neant

o zi are în ansamblu aceleaşi coordonate
iar ziua din mine acelaşi rol -
soarbe toate umbrele nopţii
şi le asmute în neant către himerele zilei -

zilele sunt nişte răstălmăciri mototolite-n pumn,
sunt frânturi extrase din miile de reply-uri
adunate peste luni şi folosite drept momeală
stării de bine

stăm pe banchiză, cu creierul gol
şi ne lăsăm gândurile să cadă "în picioare"
ca să spunem apoi
că ne-am dresat convingerile

faţă în faţă cu viaţa mă ascund în pieptul credinţei
agonizând fractal în turnul chibzuinţei
şi însufleţesc rabdarea către al meu neant,
mă asociez cu viaţa, iscoditor liant.

poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţul din neantul uman

Sub creneluri vaste
În ghirlande-nvăluite
Şi-n galopuri absorbit,
Se zăreşte sus în zare
Saltul unei nopţi amare.
Galopând în umbrele tartare
Pe sub riduri pământene
Pe sub aripi de cucută.

Şes al lumii dăruit,
Tot răsar, călare
Peste saltul unei nopţi amare
În neant, neant... ivit.

poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!