Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

neînceput

Toate rezultatele despre neînceput

Rezultate pentru neînceput în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:

Poem neînceput

Ca umbra unei vițe de vie sub lună,
Sunt eu față de visurile mele.
Dacă sunt adevărate,
Sunt o umbră pe pământ...

poezie de din Aproape alb (29 iulie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Mărul lui Adam (Radif)

Eva fiindcă l-a iubit
"de la-nceput"
Măr dulce i-a oferit
"neînceput"
De ar fi avut o soacră
Îi dădea o poamă acră
" și-o lua de la-nceput"

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mângâiere

Explozie de vis în vis.
Lumina adormită se trezește
Și e culoare.
Hazard de elemente
Armonios așezate.
Neînceputul se începe pe sine.
Și râde.

Nimicul se mângâie
În tot și în toate.
Beat de el, în el, ca el,
Etern mângâiat în lumină
Etern neînceput in propria umbră,
El râde.

poezie de
Adăugat de Florin Dragos MinculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sensul

Am învã țat sa trecem prin timp
în tã cere
cu ani povarã
cu întrebã ri nepuse
purtând în ochi toate mã rile
într-o singurã lacrimã scursã;

dar pe un drum neînceput
- uitat în memoria unui destin -
privirile se vor întoarce
și vor gã si sensul.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre un an

hai să vorbim despre un an
neînceput
unul întreg, care n-a mai trecut
sau n-a mai fost

desfac eu un vin
și pun pe foc să mai stăm
iar lângă vin desfac un an
pe care-l vrei

atât de liniștit aș fi să știu
să-mi spui ce știu
m-aș face eu
te-aș face înapoi
univers din pustiu

alege tu un an
că am curaj
și să-l împart
și să îl torn în pahar

[...] Citește tot

poezie de (12 februarie 2016)
Adăugat de Florin DinuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Și adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit și nici boem.
Vorbește-i ceasului despre iubirea noastră
Și cere rătăcirii iertăciune,
Să simți nisipul cum te frige, parcă,
Și-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbește-mă din cupa nesfîrșită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu șoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Și cînd Poemul va fi pe sfîrșite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Și să uităm de timp și nenoroc.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sentimente

Te iubesc mare
cu a ta undă ce mă porți în necunoscut,
te iubesc vânt
ce-mi aduci șoapte și vis de dor neînceput,
va iubesc ochi
pierduți, ca două mari corăbii fără cârmă,
vă iubesc sfioase
mâini pline de dorinți, de dor fără urmă.

Te iubesc toamnă
cu nostalgia zilelor ce vara mi-o cheamă,
te iubesc mamă
cea chinuită, rătăcită și fără de întoarceri,
te iubesc viață
cu ploi, vânt, ceață deasă, sălcii pe maluri,
te iubesc ființă
cu a ta credință, plina de iubire și doruri.

Te iubesc cuvânt
ce-mi lași liber spre tine, al meu tainic gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respiri în ochi de piatră

Mâini aspre
de mângâieri carnale
pun ampreta pe clarobscurul
unei zile jupuite
din trupul unei statui.

O ploaie de ani
ultim război neînceput
ce ascunde
urme de schije în răni
restaurând începutul.

Mireasă în alb
niciodată atinsă
ignifugă
exciți priviri de piatră
dilați cuvintele
odată cu timpul
căzând amenințător
într-o avalanșă de timbre sonore

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt...

... mă cheamă EU
și-s provenit din mai puțin de-atom, de gaz,
când nici de gând încă n-am fost,
aproape dintr-un vid
lipsit de-orice, nici cel puțin nucleu...
îs din milioane de priviri, din coate pe-un pervaz,
un disipat, amestec canibalic de pământ anost,
unit în frunze, flori și vietăți sacrificate... un individ...

... sunt, cosmosul în sine, încă neînceput,
o plămădeală de pe-o roată de olar,
crescut din propriile palme într-o carnală argilă
cu golul larg deschis deasupra, să primesc ce curge,
tot din jur, din neștiut, știut...
și-așa, puțin, mă umplu -nici pe mine nu mă aflu, abecedar-
deja mă prăvălind încă bucată, într-o sub-movilă,
tot mai fărâmițat, ca bobul de-o clepsidră, un nisip ce fuge...

... pe-o plajă fără de sfârșit, amestecat infim; un fir de-al meu ce-așteaptă un sărut
... și-o fi vreun rând, unde să prind vreodată-alt început?!?

poezie de (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea

Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții,
căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început,
nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut!

E demografic "pan", în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă
și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...

... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere.

De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire
cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire...

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ce vrei să afli azi? Pune o întrebare acum! Din orice domeniu.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook