natang

Suflet natang

De ce ma superi
suflet natang
Cand nu vreau sa-ti deschid usa?
De ce ma chinui
suflet natang??
Cand nu vreau sa te pierd din mine?
Cind imi inlantui mainile
de gatul tau
si nu pot
si nu vreau
sufletul meu, dragul meu
iubitul meu, aerul meu
ticaitul inimii mele
nu vreau sa ne despartim
pentru ca nu am mai fi unul
am fi.. eu si tu
necunoscandu-ne
Am fi doi straini sortiti pieirii.

poezie de Mihai Doboş (13 septembrie 2009)
Adăugat de Mihai Doboş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ningea nătâng

Ningea nătâng şi într-o dungă
pe manechinele din parc.
Luna-mbrăcase trenă lungă
şi Cupidon trăgea de arc.
Statui de gheaţă, solitare,
Pe fire ude de paing,
Se tânguiau cu voci amare
ca doi boxeri striviţi în ring.
Ningea nătîng, ningea poeme
pe tâmplele unui balcon.
Priveam nălucile boeme
ce fredonau la unison.
Gonind prin candida ninsoare,
Zburând frenetic ca Icar,
I-am dat uitării-o-mbrăţişare,
Şi-am înecat-o-ntr-un pahar.

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercat, încastrat, bine încetinit

Cu anii, cu boala, cu hapurile,
mai nătâng devin, mai nătâng –
iată, pot ridica jaluzelele, număra stelele
fără ca din priviri să şi plâng.

Cu anii, cu nebunia, cu drogurile,
mai stingher devin, mai stângaci –
iată, abia despic firul cu lamele
maşinii de tocat greieri şi maci.

Cu anii, cu feeria, cu acadelele,
mai adânc devin, mai adânc –
iată, pot lopăta cu atelele
pământul de flori din umărul-crâng.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

hultan cam nătâng -
nu prea curajos puiul
ascuns sub cloşcă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit vremea să trăiesc timpul meu,
Să nu mai sufăr mereu,
Să nu ofer şi obrazul stâng
La cel crud şi nătâng.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria, tu plângi

Maria,
tu plângi, - ştiu.
Aş vrea şi eu să plâng
la preţul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...

Mâinile tale fierbinţi, le ştiu;
Dacă aş pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ţi-ar rămâne.

Dar ceasul moare fără moştenire...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Foşnitorul tânăr crâng
Fu măcelărit urât.
Omul hotărî - nătâng -
Domnul ce n-a hotărât.

Nu-i foşneşte-azi ramul crud.
Peste cioturi creşte spin.
Azi în glasuri dragi aud
Glasul tău ursuz, străin.

Negre cercuri minunate,
Ochii ţi-i visez şi-acuma.
- Ne-am legat pe veci? Se poate;
Dar prin duşmănie numa.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (20 august 1917), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta dor...

Atâta dor
în corzi legat,
sfâşietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopţi de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!