napastuit

Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine.

citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea ta rămâne neauzită când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine.

citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monstrul acesta furios, cu atâtea braţe şi atâtea capete, e tot omul slab, năpăstuit şi nenorocit.

aforism celebru de Michel de Montaigne din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cel năpăstuit vede
Raza în steaua dreptăţii,
Spiritul pe veci se pierde
Pe calea eternităţii. Maria Filipoiu / citate despre dreptate

catren de Maria Filipoiu din Cotate despre dreptate (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care există mai mult de un singur bărbat care să se lupte pentru fundul unei femei, iar aceasta acceptă, deja nu mai poate fi vorba de noroc. "Victoria" este, fără îndoială, a celui năpăstuit de ghinion...

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (2016)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Vântule, nebunule,
Unde fugi aşa grăbit
Străbătând întreg Pământul
Din apus la răsărit?

Cine te-a înfuriat
Şi mi te-a umplut de jale
Ca să te răzbuni amarnic
Pe tot ce îţi iese-n cale?

Şi ce ai de câştigat,
O să fii mai fericit
Dacă faci prăpăd în jur,
Dacă ne-ai năpăstuit?

Pleacă, vântule, de-aici
Uite, norii se destramă!
Eu i-am zis, dar el fudul,
Nici nu m-a băgat în seamă.

poezie de Octavian Cocoş (4 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul de iubire

Dacă iubirea e un lanţ, să piară!
Ca omul să nu fie asuprit,
Căci vrea să aibă inima uşoară,
Nu să se simtă sclav năpăstuit.

Dacă iubirea e un lanţ, s-o smulgem
De câte ori se cuibăreşte-n piept,
S-o alungăm şi trişti să nu mai plângem,
A fi robiţi de ea este nedrept.

Dacă iubirea e un lanţ, femeie,
Să ne ferim de ea acum şi-n veci,
N-avem nevoie de a ei scânteie,
Şi vom fi liberi, însă.. singuri, reci.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut un om care m-a poreclit o dată, în glumă, "Per cel norocos". E drept că nu m-am considerat niciodată un copil năpăstuit de viaţă. Poate am trecut prin unele clipe de descurajare, când m-am plâns de soarta care a făcut să mă nasc într-o ţară unde Adam, fiul pastorului, s-a căsătorit odată, la începutul veacurilor, cu Eva, fiica dascălului, şi a populat treptat pământul cu trei milioane de "sideniuşi". Acum, însă, dacă privesc în urmă la anii care au trecut, îmi dau seama că viaţa mea a fost călăuzită de un înger, şi cu toate că în goană după false străluciri am nimerit adesea pe cărări greşite, acum ţin în mâini coroana de aur a izbânzii, adică pe tine şi iubirea ta.

Henrik Pontoppidan în Per cel norocos
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa la români

Unii sunt mari mincinoşi
Bârfesc aproapele mereu
Însă se cred credincioşi,
Dar nu-ntind o mână la greu.

Cu gura se închină,
Nu te-ajută niciodată,
Sufletul nu ţi-l alină
Îţi râd în nas, câteodată...

La Sfânta Biserică,
Se duc fără ruşine...
În fiecare duminică
Şi nu fac un bine.

Când e sărbătoare,
Credincioşii te doboară.
Se calcă şi-n picioare
Între ei se-omoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat... un Dumnezeu care ar fi putut să creeze cu aceeaşi uşurinţă copii buni sau copii răi a preferat să creeze copii răi; care i-a făcut să-şi preţuiască viaţa amară şi totuşi le-a scurtat-o cu zgârcenie; a vorbit despre Legi de Aur şi iertare înmulţită de şaptezeci şi şapte de ori, şi totuşi a inventat Iadul; care vorbeşte altor oameni despre morală, dar nu are însuşi niciuna; pe care-l supără delictele, dar le comite pe toate; care a creat omul fără să i-o ceară nimeni, pentru ca apoi să încerce să arunce responsabilitatea pentru acţiunile omului asupra omului, în loc s-o pună acolo unde trebuie, asupra sa; şi care, în final, cu o obtuzitate, la urma urmelor, divină, îşi invită bietul sclav năpăstuit să-l venereze!

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!