musafir

Nătăfleţul cimitirelor

Moartea mă pipăie cu botul
unde ţi-e frate intrarea
lasă-mă-n pace fă cotul
pe-aici e bătută cărarea

Alta-i soro-ntrebarea
poţi fi gazdă şi musafir
muntele când pipăie marea
se scoală morţii-n cimitir

Moartea-i poftim musafir
drăguţa mă-haţă cu botul
şi nu ştiu de ce mă mai mir
sfârşitul la toate e totul

Mă papă azi moartea cu totul
scuzaţi taman dau cotul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Du-te, suflete, trupului musafir,
După un ţel fără răsplată:
Nu te teme să-atingi cel mai de preţ safir,
Adevărul fie-ţi diată.
Du-te, eu trebuie să mor de-acuma,
Du-te – iar lumea va livra minciuna.

poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafirul

Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Şi se-ntoarce iar pe fir.
- " O să ai un musafir ",
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe cînd el îşi ţese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de faţă,
Că jucînd mereu pe aţă,
Se desprinde, se agaţă
Şi-nnodînd să nu şi-o rupă,
Ţi-a căzut de sus în supă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antichităţi

Un snob mărunt, împăunat,
Cu mii de lire-a licitat
Autograful lui Shakespeare,
Să-l vadă câte-un musafir
Când se doreşte lăudat
Că e magnific, e bogat!

Un licean sărac, lipit,
De vechea slovă-ndrăgostit,
Cu centul dăruit de mamă
Pe Hamlet, în celebra dramă
Îl ia din anticariat,
Simţindu-se şi el bogat.

În cartea lui cu scoarţe unse
Descoperi comori ascunse!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Tu ai adus seninul
Eu soarele
Ziua a venit
Ca un meteorit
Am prins-o
Şi am domesticit-o
Lăsând -o acolo
În avatarul năzuinţelor
Iluminate ancestral
De tăceri.

Ai adus stelele
Am adus luna
Întunericul a venit
Ca un musafir nepoftit
L-am alungat în zadar
Apoi ne-am obişnuit
A şti că cineva
Ne veghează somnul.

[...] Citeşte tot

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul albinelor

Albinele-s laborator
De miere - dulce elixir,
Cu gustul lui îmbietor
Ce îl culegem în potir.

Gândesc mereu şi mă tot mir
Că faptul nu-i întâmplător...
Albinele-s laborator
De miere - dulce elixir.

De intră cineva pe fir,
Devine roiul mai sonor,
În stare este de omor
Când hoţul vine musafir.

Albinele-s laborator.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Gândul e sportul suprem
Undeva în plan mental
În propriul lui sistem
Cu efect sentimental

Creator vrednic de vise
De planuri şi de reverii
Animator de premise
Pentru oameni şi copii

De natură ezoteric
Cu manifestări secrete
Dintr-un spaţiu feeric
Ne creează lumi discrete

Ne duce prin zări celeste
Cu eonul printre stele
Pe tărâmuri de poveste
În universuri paralele

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor toamnele când mor

Gem pădurile de dor,
Când frunzişu-n zarafir,
Pleacă-n foşnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.

Şi mă-ntreb de ce mă dor
Toţi ciulinii smulşi de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.

Şi mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropeşte inuman
Cu ploi dese şi stropi fini.

Iau clepsidra ce s-a spart
Şi-a pierdut nisipul lent,
Şi de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te prinde albastru

în fiecare dimineaţă, când deschizi ochii
ciufulită,
cu respiraţia puţin caldă
şi atitudine posomorâtă,
al tău sân drept ieşit pe-afară
într-o poziţie nefirească
mă frământă.

iar la amiază,
când lenea-i musafir în casă,
eu pe afară, după ploaie,
tu, agitată-n rochie-albastră
ne întâlnim din când în când
pe canapea, lângă fereastră.

dar seara-i toată doar a noastră.
cu tot cu păr, cu tot cu sâni,
şi fără musafiri în casă.
ne întâlnim iarăşi în pat,
scăpăm de bluza ta albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ascunde (Fabulă)

Un creştin cică odată
Aşteptând un musafir
A luat nişte vopseau
Să dea peste "coviltir".
Era putred învelişul
Şi murdară căsulia
Cu noroi acoperită
Semăna cumva cu glia.
De ruşine că se vede
Început-a a lucra
Şi noroi şi putrezire
Peste tot acoperea.
Când aproape isprăvit-a
Lucrul care a început
Din departe al său prieten
Iată-l c-a şi apărut.
Dar nu bine poposise,
Se iscă furtună mare
Tot ce omul acoperise
Casă şi fereşti murdare

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!