Poezii despre momentul
Rezultate pentru momentul în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Moment inedit
Pe axa conviețuiri
La momentul zero
Toți am fi la unison
Acolo am exista
Identici ca indivizi
De acolo am pleca
Deopotrivă în grupe
Cu șanse egale
Uniți și indivizibili
Și nu ne-am apleca
De nici un fel
Momentul zero
Însă e greu de definit
Și imposibil de găsit.
poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Chichițe"
Observând că unii magistrați resping recursurile,
avocații îi sfătuiesc pe cei asistați:
Avocatul intimatului
Hai, acuma e momentul!
De e dânsul prezidentul,
Știm precis că nefondate
Sunt recursurile! Toate!
Avocatul recurentului
De e dânsul prezidentul,
Categoric, e momentul
Să obținem amânare.
Fă rost de-o spitalizare!
poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocățești (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucătorul de tenis în momentul...
Jucătorul de tenis în momentul
în care, cu mare măiestrie, lansează mingea
e posedat de-întreaga inocență-a unui animal;
filozoful în momentul în care surprinde-un adevăr nou
este-o bestie perfectă.
Anatole France susținea
că religia este-un produs secundar
al unui anumit organ din corpul ființei omenești,
necunoscut deocamdată, de-aceea
se poate de-asemenea spune
că chiar în acel moment în care organul respectiv
e pus la treabă,
atât de eliberat de răutate un credincios devine
încât cineva l-ar putea considera o legumă. Ah,
suflete! Oh, gândire! O, Marx, Oh, Feuerbach!
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La momentul potrivit
Se urcă pe trepte prea înalte
de unde pot să cadă ușor
și nici nu înțeleg ce caută acolo.
E o persiflare a idealurilor mulțimii,
un imens gol care le înghite
cu o pâclă de fum să ne acopere ochii,
dar lemnul crucii prinde rădăcini
și morții își trimit blestemul
la momentul potrivit.
Își pun războaiele-n cărți
și cred că se joacă cu focul
iar schimbarea arde orice compătimire
într-un iad al pierzaniei.
Se vor șterge și urmele celor fără țară,
noaptea în care intră
este una fără lună și stele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul
Vine momentul când inima tace...
Nu mai vorbește prezentului despre trecut,
Nici despre un alt început.
Se cuibărește în tăcerea
Ce o învelește ca pe un prunc
Nenăscut încă...
Așteaptă ca renașterea să izvorască
Din adâncurile intangibile, reci...
Calcă cu tălpi de lumină
Pe catafalcul de roze
Și îngerii se opresc și desenează drumul,
Devenind candelă și mir
Pe fruntea de crin...
Bine-ai să pleci,
Bine-ai venit!
Pe irisul tău împietrit
Ai pitat suferința și bucuria,
Acum fugi de culorile vieții
Scăpărând lumina într-un alt univers...
Picuri liniște în paharul destinului
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Savurează cu plăcere
momentul de bucurie!
Tratează-l fără durere
pe cel ce îți dă mânie!
catren de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Folosește-ți bine timpul
Chibzuind cu rațiune...
Dar, 'nainte de momentul
Potrivit pentru acțiune.
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Anca Poenaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul când viața înțeleg
Fără să-l chemi sau să-l culegi,
momentul când viața înțelegi
sosește lăsând cu el zgârietura vitală
ce respirația îți tăie făcând-o tală.
Pătrunde energia din care miere curge
în sufletul răpit ce calea atent o parcurge.
Sinuos poem de încântare a ochilor deschiși pe jumătate
se naște din priviri năuce ce porți spintecă spre afiabilitate.
Vocea nebună se mișcă și exaltată se curăță de solzi
împotriva oricărui zid, induioșindu-se în toridele amiezi.
Val de mângâieri, viscerale virtuți pe cărări nesfârșite de bine
ajung splendorile divine și-abia acum faci o echipă tu cu tine.
O caldă respirație îți inundă spiritul,
o îmbrățișare ai pentru fiecare notă a suspinului...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspir veșnicia: "Te iubesc!"
Și nu vreau să întâlnesc
Momentul aspru și subit
În care să rostesc:" Eu te-am iubit".
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
moment de bine - 4
duhul frunzelor plecând încotro
traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi
de voci: oameni, păsări, animale,
nerăbdarea vântului, poala lui amplă
gustul astfel al stropului de ploaie, lumina
strânsă
dar mai mult parfumurile în amestec nou
îmi încarcă momentul acesta de bine plin
revărsând ca într-o clepsidră care
nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind
străbătând germinații promise
în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri
am și mai mult senzația că sunt
în toate acestea
că nu mă veți mai găsi niciodată
cel de acum
nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică
precum un ecou la ecou ori cutremur
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >