mitul zburatorului

După mitul Zburătorului

Cum îndreaptă fata văzul către-o piatră preţioasă
A lui vlagă izbucneşte: pe-a ei mână mătăsoasă
Făurit-a-se inelul ce-are rostul lui să poarte
Şi-ntr-un gând imaginară toate cele ce se poate.
Căci voinic din cale-afară şi prigonitor în şoapte,
El propune ca pe dânsa într-o mină să o-ngroape:
"Te-oi scălda în diamante!; mai puţin... ş-apoi, copilă,
Ţi-oi pleca Alexandritul, visului de te închină;
Şi jertfindu-ţi mie trupul te-oi vedea fără păcate,
Ca un cer fără de stele, străbătut de nestemate."

Sufocată de amorul ce-l stârni pe mândrul june
Dă de veste-n tot alaiul a lor tainică uniune
Şi cu crez zburdă senină într-un văl spre admiraţie
Când flăcăul o descrie strălucind la destinaţie;
Iar când pofta-i fără margini, de-o văpaie fără pas,
Se foieşte şi suspină pe cearşaful de mătas':
"Stai şi scaldă-mă-ntru totul, sub un cer fără de stele,
Doar cu noi lucind aievea; tu, smaraldul vieţii mele."
O cuprinde-n adevăruri; iar cum e, sărac în toate,

[...] Citeşte tot

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (3 aprilie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1936)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă, sfântă poezie

Frumoasă, sfântă poezie,
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zădărnicie
Cât preţ a pus sufletul meu.

Cât îmi părea că sunt de mare
Că idol eu mi te-am ales,
Cu ce avânt şi adorare
Prinos adusu-ţi-am ades.

Adânca mea cucernicie
De mitul tău când s-a legat,
Pe dulcea ta zădărnicie,
Sufletu-mi jertfă ţi l-a dat.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-mi o zi

Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumeşti calendare
Pe unde iubirea nu moare
Şi este un vers din destin.

Trimite-mi o poartă prin care să trec
Uşor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Şi şal de lumini, mitul grec.

Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spaţiu şi timp
Şi zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.

rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme

creşterea
descreşterea
stingerea
sunt acelaşi poem
text liturgic
timpului
cu focul întregului
frunze şi flori
mai mari decât rădăcinile stejarului – înger
peceţi şi rânduri
oare mitul celui dinăuntru
cum de suportă punctul de întâlnire
atât de aproape
asemănându-se
construieşte solemn
cât să ne ascundem
trecem
am trecut
fluturăm o eşarfă
ridicăm asurzitor piatra

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul morţilor

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...

Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morţilor,
Să strigăm pe uliţi deşteptarea...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncoveanu

la potlogi în crama veche
de pe când începe mitul
unde gâlgâie-n pereţi
cu un jalet mioritic
lacrimile lui christos
şi ca o sacră geneză
icoana mamei elena
naşte din duhovnicie
alţi eroi creştinătăţii
azi de sfinţii constantin
la altarul nemuririi
beau din cupe-împărăteşti
veseli unchiul cu nepotul
n-a pierit românitatea
căci prin venele valahe
sângele lui zalmoxe
ni se scurge-n tricolor

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau secvenţe

cu fuga de puterea urmăritoarei ei
ca o reflexie a emoţiei pe care am simţit-o
când am întâlnit-o prima oară
părea decupată dintr-un tablou de watteau

scrisul m-a făcut să părăsesc naivitatea
de intelectual care consideră că imaginarul
este suficient pentru a crea mitul

vrând să zugrăvesc deziluzia am căzut
în propria capcană a fanteziilor
găsind fără să caut prea mult
atmosfera scânteietoare a mitului

mă consideram eliberat de orice slăbiciune
de real şi asta era recompensa mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

păsările nopţii
fâşâie liniştea în stropi albi de răcoare,
vin de nicăieri tropote de zmei...
străine, trupurile noastre se caută disperate
în goana după adevăr
stăm stingheri unul
în faţa celuilalt.
Cineva ne-a răpit dreptul de a fi fericiţi,
chiar dreptul de a fi.
Lacrimi curg pe obrajii timpului,
acum,
când mitul lui,, împreună'' s-a destrămat.
una lângă alta, gurile noastre
străine şi reci, părăsite de cuvânt,
se privesc.. Atât.... aşteptând...
aruncând arar
săgeţi grele de tăcere.

poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Comentează! | Votează! | Copiază!