mistretul+cu+colti+de+argint

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş (1945)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistreţul cu colţi de argint, este o baladă din tinereţe, scrisă în 1945 la Sibiu. Intenţia mea a fost să scriu un text poetic, de tip baladesc, al cărui simbol să se preteze la diverse interpretări, fiecare din ele la fel de plauzibile. Cred că, în sensul acesta, am reuşit, întrucât acest poem a avut parte de o hermeneutică extrem de variată, pe care nu este momentul s-o exemplific şi acum.

Ştefan Augustin Doinaş în Precizări asupra poemului Mistreţul cu colţi de argint
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Laurenţiu Ghiţă, autorul volumului "Stavridul cu colţi de argint"

Am parcurs cu greu izvodul
Şi-am rămas-vă jur-surprins:
A fost mult prea des năvodul
Şi prea multe-n el s-au prins!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul seminţelor sparte

acel bună dimineaţa ce împlineşte,
două fiinţe
strivesc bobul întreg
pus între ele
la copt,
vibrează atunci când se-ntâmplă,
înainte de paharul cu apă,
trupului lipsit de control să dospească
nu cu trei sute de mii de metri ai luminii
pe secundă, ci cu viteza iubirii,
în sensul mâinilor mele
electrizează părul,
mereu îmi zici să n-o fac
şi eu îmi spun: doar azi nu te ascult,
azi voi închide gura celor care spun să
uităm de miezul magnetic,
mistreţul cu colţi de argint ce aleargă prin vene,
rănit de săgeata unei nopţi fără stele,
luna în creştere
în fiecare femeie porneşte mareea,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoarea

Departe, în codru, un corn sună iară'; printre brazi, cornul Lunii va apare curând,
Câinii încă aleargă pe urme de fiară, urmaţi de hăitaşii strigând!

Tot codrul răsună de vuietul aprig şi fiare - tot felul - apar năucite;
Îns-acei vânători cu arme şi arcuri, le lasă să treacă-nainte!

Dar vai! Deodată, de niciunde, apare o fiară... nu e fiară de rând;
Un mistreţ fioros! O urâtă-arătare se-ndreaptă spre ei alergând.

Copita-i când calcă, pământul răscoală iar colţii rup totul de sus până jos;
Copac de-i apare în faţă-l doboară; şi vine turbat... fioros.

Din cale-i aleargă orice vietate ce viaţa doreşte a o mai trăi...
Iar el... vine! Vine cu gânduri de moarte spre cei ce odihna-i răpi!

Un câine mai brav, înainte-i se-opreşte şi -ncearcă pe el de a tăbărî
Însă porcul mistreţ, nici măcar nu-l priveşte; îl zdrobi sub copite... şi îl omorî!

La scena aceasta, prea plină de groază, cu privirea turbată, plin de sânge pe rât,
Mistreţul le pare ca fiind o piază de pe-o altă lume, la ei coborât!

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la vânătoare –
las mistreţul să treacă
privind un toporaş

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zilei de ieri

săpam primul cu râvnă să scap de iubire
trezit la cântatul cocoşului
îmi scuipam în sân să te scoată din fire
trăsura cu reni minciunile Moşului

orice-ar fi să nu-ajung iar acasă m-am rugat în zadar
la mâna paharelor sparte de tata de coteţul din pari
sacul meu cu porumb ieşea primul mereu la hectar
luna făcea găuri şi vrăji dintre cele mai mari

îmi scriai o psaltire cu traista de gât o tuleam spre oraş
că doar nu eram prostul cetăţii
de-întreba cineva îi spuneam vreau să fiu împărat nu pungaş
în zadar socoteam cum să-amân ziua plăţii

şi-apoi vin nu era să mă-apuc de băut
nu erau nici femei nici copii ca să râdă de mine
îmi ghiceai în cafeaua dintr-un bob de năut
dar eu nu mă-încredeam în mistreţul cu colţi de argint sau în tine

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistreţul şi porcii

Într-o fermă dichisită,
Cu porcime de elită,
Se instalase semeţ
Şi un porcuşor mistreţ!
El fugise din pădure
Unde nu era prescure
Şi văzând că porcii-s graşi
Se ataşă ca bun părtaş...
Porcii ce se credeau culţi,
Chiar de proşti, erau mulţi
Au închis cu gratii masa
Ca să nu le strice rasa...
Au zis că nu-i neam cu ei
E neam prost, de derbedei,
Că e bun doar de vânat
Şi de mari boşi consumat...
Mistreţul plin de obadă
A înţeles că-i doar o pradă
Şi a luat-o spre pădure
Să caute ghindă, mure!

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Enescu din Jungla modernă (17 iulie 2017)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argint

Luna, lin şi tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte în şal de argint.

distih de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistreţul e un animal curat. Porcul domestic este murdar, pentru că sclavia reprezintă o mare mizerie.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!